Aferim, Radu Jude! Aferim!

Necredincioasă lume! Cum te arăți tu dulce, apoi amară.

Suntem veșnic nemulțumiți. Strâmbăm din nas la orice, ne place să criticăm, ne place să spunem că “nu, nu așa e bine, nu așa se face”, că știm noi mai bine cum. Dar e doar vorba de noi. Nu știu dacă asta e o caracteristică a poporului sau e doar invidia din noi care vorbește, dar cu siguranță ne trezim să fim negativiști și critici cu orice.

La finalul proiecției (în avanpremieră) a filmului Aferim! s-au mai gândit câțiva, care cu siguranță au niște studii cinematografice în spate (mmm, nu), să critice viziunea unui regizor, care a mai făcut niște filme chiar bune înainte, să spună ceva negativ: de ce nu e filmul color? Eu cred că mai bine se vedea așa. Mă-ntreb, nu ar fi mai plăcut ca regizorul, dar și întreaga sală, care s-a bucurat timp de o oră și jumătate de un film care îți oferă sentimente de tot felul, să se bucure de niște aplauze sincere și de niște felicitări?

Am învățat să nu ne mai bucurăm de ce e frumos și bun, de curajul unor oameni, de ambiția, de dorința de a face ceva bun, care să ne reprezinte pozitiv, într-o țară care comite multe greșeli. Din marea aia de afirmații negative pe care o tot vedem în fiecare zi în ziarele din străinătate despre țara noastră și pe care le creăm (noi singuri) despre noi, din toate gafele pe care le comitem, se ridică un film, care a mai și luat un premiu destul de important la Festivalul de Film de la Berlin, iar noi venim să ne plângem că de ce nu e color.

aferim1

Dacă aș putea, aș rezuma Aferim!* doar la fraza de mai sus. Dar e mai mult decât atât. E povestea care ne aruncă la sfârșitul secolului al XIX-lea în cel mai autentic mod. Calitatea filmului, frumusețea celor peste 20 de zone în care a fost filmat, cât și a cailor pe care au călărit personajele, originalitatea zapciului Constandin, personajul lui Teodor Corban, costumele, la care s-a lucrat foarte mult (și pe care le mai puteți găsi expuse în Afi Cotroceni până la sfârșitul lunii), umorul, pe care-l regăsim pe aproape tot parcursul filmului, simplitatea oamenilor care lucrează coșurile de paie ca să-și câștige existența, și chiar și nonconformismul părintelui din sat, foarte bine prezentat de către Alexandru Bindea, cât și cel al scenei de sex, la inițierea fiului zapciului.

Aferim! e un film care are un singur punct de acțiune. Nu momentul în care fugarul este prins, ci momentul în care robul, țiganul Carfin (Cuzin Toma) este adus în fața boierului Iordache Cîndescu (Alexandru Dabija) și i se aplică pedeapsa în fața tuturor celorlalți robi de la curte. Nu vă dezvălui mai multe, dar scena îți oferă momentul de tremur pe șina spinării.

Diseară, în prezența regizorului Radu Jude, a producătorului Ada Solomon și a actorilor Teodor Corban, Mihai Comănoiu, Cuzin Toma, va fi avanpremiera specială, iar de mâine, 13 martie, Aferim! va rula în 30 orașe.

Nu pot să vă spun decât: mergeți și vedeți Aferim!. E un film bun. Și de vreți, citiți și cronica scrisă de antropologul Vintilă Mihăilescu, care dezbate caracterul istoric al lui Aferim!

p.s. au și un cont de Instagram foarte interesant de urmărit

*Pentru cei care nu au avut curiozitatea să caute sau nu s-au întrebat de unde numele de Aferim!am descoperit că vine din limba turcă și înseamnă Bravo/Well done!

Comentezi?

comments

Add Comment