Artificial Animals Riding On Neverland – primul concert din 2017

Undeva pe la sfârșitul lunii iunie a anului trecut, pe când soarele era prieten cu toată lumea, am aterizat în Cluj pentru un eveniment de fashion. Norocul a făcut ca în acelaşi weekend să aibă loc şi Jazz in the Park, unde aveam să ascult, la insistența unor cunoscători (cărora vreau să le mulțumesc) pentru prima dată AaRON.

După concertul care mi-a făcut o prietenă să plângă, ascultând una dintre piese la telefon, duo-ul francez a promis că se va întoarce în România, de data asta la Bucureşti, undeva prin toamnă

Vestea bună a venit, însă, abia undeva prin noiembrie. Concertul AaRON fusese programat pentru începutul lui 2017. Un an muzical promițător chiar din prima lună!

Vineri seară, în Club Control, undeva în jurul orei 21:30, Gabriela m-a luat de mână şi m-a oprit în fața scenei. După un şir lung de aplauze, fluierat şi o perdea de fum de scenă după care nu mai putea vedea aproape deloc, şi-au făcut apariția patru bărbați, toți îmbrăcați în negru. Tot ce se mai distingea era vocea, iar ulterior şi zâmbetele.

Cine este AaRON? Povestea lui Simon Buret și Olivier Coursier, cei doi membri oficiali ai trupei, a început în 2006, când o prietenă comună le-a făcut cunoștință. Apoi, aceste animale artificiale care se îndreaptă către Neverland au început să compună muzică împreună și nu după foarte mult timp s-a născut primul album. Trupa este acum la cel de-al treilea material, We cut the night, pe care l-au lansat oficial și la noi vineri seară.

Zâmbete, aplauze și o frenezie de adolescent care privește un concert din primele rânduri. Lumea în jurul meu se mișca cuprinsă de pasiune, se bucura și privea cum Simon dansa plin de naturalețe pe scenă. Aplauzele creșteau și mai mult în momentul în care piesele din setlist deveneau din ce în ce mai cunoscute.

Merci! Auzeam aproape după fiecare piesă o mulțumire acompaniată de zâmbetele lor sexy.

De ce mi-au plăcut? Pentru că nu încearcă să uimească. Nu e nimic extravagant în ceea ce fac. Muzica lor nu este excentrică, este doar un mix de instrumente tradiționale, cărora li se alătură cele electronice. Cât mai simplu. Ceea ce am găsit mai degrabă special în felul lor (muzical) de a fi, a fost tocmai această creație poetică pe care o au în fiecare piesă. Dacă înlături partea instrumentală și reciți versurile, vei găsi în fiecare o călătorie plină de inspirație și sentimente. De la Magnetic Road, piesa cu care au deschis concertul, până la The Leftovers, piesa pe care și-au luat rămas bun de la acest prim concert din capitală.

Dacă a mai fost ceva nelipsit pe tot parcursul concertului, acela a fost șarmul specific francezilor, care este greu de trecut neobservat. Muzica acompaniată de mişcările lascive ale solistului, va fi întotdeauna o plăcere pentru privirile străinelor care şi-au ales un loc în fața scenei.

Și pentru că orice concert are un element de neprevăzut, de data aceasta a fost călătoria foii de hârtie pe care Gabriela și-a semnat gândurile și care a ajuns pe profilul de Instagram al trupei. Semn că acest concert, ultimul din turneul de doi ani al trupei, a fost unul în care s-au simțit la fel de bine precum ne-am simțit și noi.

Mulțumesc, ARTMania pentru invitație și pentru oportunitatea de a mai asculta muzică bună în capitală.

Setlist:

Magnetic Road
Onassis
Blow
Seeds of Gold
Ride on
Passengers
Arm your eyes
Strange fruit (impecabil!)
U-turn
Invisible Stains
O Song
Ludlow L
We cut the Night

Bis

Blouson Noir
Shades of Blue
The Leftovers

Comentezi?

comments

Add Comment