Asta e pentru tine.

E trecut de două dimineața. Am deschis o sticlă de vin. E un rosé din Provence, unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit de Franța. Aş fi păstrat-o pentru zile mai bune, chiar dacă e una dintre sticlele alea pe care chelnerii nu o pot ține corespunzător ca să toarne vinul în pahare. Dar acum nu e nevoie de ele. Sunt doar eu.

Totul a început de la un pahar de vin. Trebuia să sărbătorim astăzi, îți amintești? E fix dimineața în care m-ai sărutat cuminte pe una dintre piesele alea pe care le-am ascultat amândoi într-o noapte de decembrie, fără să ştim că avea să ne amintească mai târziu de primul nostru sărut. Și e tototdată, prima mea sticlă de vin. Am deschis-o atât de ușor, încât, când am auzit dopul țâșnind, am zâmbit. Mi-am amintit de revelioanele boeme pe care le-am avut în ultimii ani. La miezul nopții se deschide sticla, se ciocnesc paharele, oamenii se sărută și-și strâng mâinile. Și totul revine la normal.

– Chelner, stinge lumina.

Sticla asta e pentru tine. Noaptea asta e pentru tine. Piesa asta e pentru tine.

Pentru prima dimineață împreună. Pentru paharele de vin băute, pentru cele de whisky nebăute, pentru melodiile pe care nu am dansat, pentru scrisorile scrise și netrimise. Pentru frici, pentru planuri, pentru mesaje de dimineață, pentru după-amiezi de sâmbătă în doi. Pentru începuturi de an și sfârșituri de emoție.

-Pot să te sun?

E primăvară. S-au pierdut ghioceii în drumul lor spre mine. Așa cum te-ai pierdut și tu. Unde te-am uitat?

-Nu ai de ce să-ți faci griji.

Nu am, nu?

Asta e pentru tine. Ar fi fost un început frumos. Dar e prea târziu sau prea devreme. Și vinul s-a încălzit.

Comentezi?

comments

4 Comments

  1. Silviu Pal March 9, 2016
  2. Ioan M. March 9, 2016
    • Andra March 9, 2016

Add Comment