Când ne întoarcem la lucrurile simple?

„Hai să ne-ntoarcem la lucruri mai simple

Hai să uităm, să ne aducem aminte…”

Când ne întoarcem la picioarele goale pline de praful de pe uliță, la papucii mov cu arici care ne scăpau din picioare, la aruncatul cu mingea în niște pietre, la construit și dărâmat castele din nisip, la “Hai acasă, Andra, că e târziu!”, la “Tataie, vreau și eu 10.000 mii să-mi iau înghețată. Îmi dai?”, la butonul de REC de pe casetofoane, la înregistrări peste casete vechi, la dedicații la radio?

Când ne întoarcem la petrecerile la care dansam fără să ne pese de nimic? La primul vis, la prima fotografie reușită, la prima coroniță?

Când ne întoarcem la scrisorile de dragoste, naive și pline de emoție, când ne întoarcem la acordurile de chitară pe care le învățam în spatele clasei? La bilețelele aruncate pe deasupra băncilor când profesorul era întors către tablă? La sms-uri scrise cu cuvintele lipite doar pentru ca factura să nu-i sperie pe părinți? La conversații purtate la telefon până dimineața?

Când ne întoarcem la prima bere băută, la prima oară când am văzut marea sau la prima palmă primită? Când ne întoarcem la primul brad de Crăciun, la prima oară când ne-am găsit cadourile în debara, la primele cadouri la fel primite de la ai tăi, care erau despărțiți? La prima oară când ți-a fost teamă? La prima căzătură și la prima cicatrice?

Dar la prima riglă primită pe palmă? La prima notă de 5, la prima oară când am copiat? Ne-am întoarce la primul sărut, la prima declarație de dragoste primită de la un băiat în clasa a IV-a, la prima despărțire? La prima oară când ne-am îndrăgostit, la prima oară când am crezut că el este alesul?

La prima oară când am iubit cu adevărat, la ultima oară când ne-am privit sincer în ochi și ne-am luat la revedere, la prima înmormântare și la cea mai grea, la al doilea divorț de viață, la un sfârșit și la un altul?

Când ne întoarcem la prima noapte de dragoste și la prima noapte de sex, la primul șliț descheiat, la primul gust amar? La prima oară când v-ați lipit de peretele din spatele blocului de la Unirii, la prima oară când ai făcut cunoștință cu ai lui? Dar la prima excursie făcută împreună, la primele lacrimi din vina lui… sau din vina ta, cine mai știe?

De fiecare dată când arunc la gunoi foi sau agende mai vechi pe care obișnuiam să copiez citate de prin cărți, mă întreb dacă le va mai citi vreodată cineva. Iar dacă da, întreb atunci:

Când ne întoarcem la iubit oameni, nu doar amintiri?

Foto: Pixabay

Comentezi?

comments

One Response

  1. eu. June 28, 2017

Add Comment