Cele mai bune 10 concerte pe care le-am văzut în 2016

La fiecare final de an trag linie și le mulțumesc organizatorilor, apoi șefului, dar și prietenilor mei că au făcut cumva posibilă deplasarea mea la cât mai multe concerte. Și desigur, și mie, că am avut inspirația să merg la câteva evenimente care mi-au făcut anul mai frumos.

Nu știu câte concerte am bifat anul acesta, dar au fost cu siguranță mai multe ca în 2015. Pentru prima oară în “istoria mea muzicală”, am plecat *singură* la un festival în afara țării. Și mă bucur că am avut acest gând, pentru că a fost o experiență pe care aș repeta-o fără să mai am îndoieli.

Acum încerc, tot pentru prima oară, să stabilesc un clasament al celor mai bune zece concerte pe care le-am văzut în acest an. Desigur, un top subiectiv. Începem cu locul 10.

10. Oscar and The Wolf (București, Romexpo)

Coincidența face că ei au fost cei cu care am încheiat dpdv muzical acest an. Pentru că Spellground nu a mai fost să fie, cineva s-a gândit că ar fi păcat să nu vedem măcar 1/n trupe de pe afiș, așa că i-au adus pe băieții ăștia într-o seară de decembrie, la Romexpo.

Concertul a ținut o oră și un pic, dar a fost unul dintre cele mai reușite. Am stat și-n primul rând (din păcate, a fost prea puțină lume prezentă la eveniment), am făcut o fotografie cu solistul, am dansat și cântat. Sunt la fel de buni precum în live-ul de mai jos. Parol!

9. Years and Years (Summer Well, Buftea)

Dacă anul trecut dansam de fiecare dată când le ascultam piesele în Control, anul acesta am avut ocazia să ne bucurăm de muzica lor și live, pe pajiștea din Buftea, la Summer Well. Printre puținele nume care nu m-au dezamăgit din lineup-ul celei de-a șasea ediție SW.

Au avut cea mai bună energie transmisă de o trupă pe scenă anul ăsta. Mult dans, voie bună, comunicare cu publicul, dar și surprize muzicale dintre cele mai reușite (au cântat Hot Bling și le-a și ieșit). La Lollapalooza nu am reușit să îi mai prind pe scenă, am ajuns când se pregăteau să încheie concertul. O grupare ca pentru adolescenți, dar cu mult succes și la restul.

8. Asaf Avidan (Full Moon Live, București)

Deși suntem la cea de-a doua întâlnire (prima a fost acum vreo 2 ani, la Mogoșoaia), Asaf Avidan mă impresionează și mai mult cu fiecare revedere. Anul acesta, deși, după spusele lui, era cam răcit, Asaf a avut o prezență mai mult decât puternică. Poveștile pe care le împletește atât de bine cu muzica, vocea lui specială, plină de emoție și care-ți dă fiori, sensibilitatea fiecărui vers pe care-l cântă ca și când ar fi ultimul, asta îl face pe Asaf cel mai bun one-man show pe care l-am văzut.

Vorba aceea, cine nu are un Asaf, să-și cumpere.

7. Sigur Rós (Electric Castle, Cluj)

Nu sunt foarte multe concerte pe ploaie de care să-mi amintesc cu atât de mult drag. Pentru o primă experiență la castel, Sigur Rós a fost o surpriză. Deși, poate cel mai static spectacol dintre toate cele enumerate, momentul islandezilor s-a simțit ideal cu ochii închiși, pe sub o pelerină de pe care cădeau picăturile de ploaie direct pe gene. Pian, lumini și multă liniște interioară. A fost electric, dar cuminte. Și s-a potrivit atât de bine cu vremea.

6. LP (Full Moon Live, București)

Piesa pe care am ascultat-o #perepeat pe 27 mai a fost varianta live a, probabil, uneia dintre cele mai fredonate piese de anul acesta: Lost on you. Mai târziu, undeva prin septembrie, imediat după ce m-am întors de la Berlin, am avut parte și de evenimentul live. Unde a fost incredibil. LP sau Laura Pergolizzi. Aceeași voce puternică, aceeași sinceritatate cu care a transmis tot ce a cântat și aceeași emoție.

Un concert emoționant, de la început la sfârșit. Și o surpriză neașteptată pentru acest an.

5. Armin Van Buuren (Untold, Cluj)

Cel mai lung, friguros, dar și cel mai antrenant concert din acest an. Am ațipit de la oboseală și frig, am fredonat, am dansat și am prins răsăritul împreună, dar a meritat. În mai puțin de un an, Armin a devenit unul dintre artiștii guilty pleasure de la spectacolele căruia nu aș mai lipsi. Și asta pentru că reușește să transmită foarte mult entuziasm în timp ce e pe scenă și se bucură de pasiunea lui ca la începutul carierei.

Untold e “vinovat” că am îndurat frigul două ediții la rând pentru câteva ore de muzică mixată. Și Armin e “vinovat” pentru că răsăriturile din Cluj sunt mai frumoase după un spectacol de-ale lui.

4. Nothing but Thieves (Lollapalooza, Berlin)

Dacă nu m-aș fi îndrăgostit de Berlin atât de mult și nu ar fi fost frumusețea aia de Treptower Park unde a avut loc festivalul, aș fi înjurat și aș fi spus că drumul până acolo e prea lung. Sau poate că am stat eu prea mult de vorbă cu gazdele de la Airbnb. Astea sunt posibilele motive pentru care, la al doilea concert pentru care m-am dus la LollaPalooza, am ajuns când mai avea doar 20 de minute până la final.

Dar nu mă supăr. Am ascultat piesa pe care mi-am propus să o aud live anul ăsta. Iar acum stau cu ochii pe SongKick ca să văd unde îi mai prind de la început la sfârșit într-un concert și anul viitor. Până atunci…

3. Radiohead (Lollapalooza, Berlin)

Motivul principal pentru care mi-am cumpărat bilet la Lollapalooza și cu siguranță și unul dintre concertele la care, atunci când eram adolescentă și-mi aliniam pe foldere albumele piratate de pe internet, nu m-aș fi gândit că o să ajung.

După ce am petrecut mai bine de jumătate din concert undeva în stânga scenei, de unde reușeam să-l văd pe Thom doar ridicându-mă pe vârfuri, m-am mutat pe iarbă, unde m-am așezat și am cântat împreună cu toți cei prezenți una dintre cele mai vechi piese ale trupei, Creep, iar apoi m-am bucurat ca o copilă de Karma Police, pe care o ascultam când eram adolescentă și de care eram îndrăgostită.

A fost magic. Dans, ochi închiși, Thom Yorke pe scenă! și sentimentul de bucurie că toți oamenii ăia de lângă tine, necunoscuți de altfel, au venit să asculte una dintre cele mai frumoase trupe care există. A fost un concert de două ore și jumătate și unul dintre cele mai frumoase din viața asta.

2. James Blake (Lollapalooza, Berlin)

Am realizat destul de târziu că numele lui James Blake se află în lineup-ul celei de-a doua zile de la Lollapalooza. Wow! Tipul ăsta care mă înnebunise acum câțiva ani cu Limit to your love și al cărui ultim album îl ascultasem regulat vreme de câteva luni bune, avea să fie pe main stage, chiar înainte de Radiohead.

Trebuie să recunosc că este unul dintre concertele la care am plâns un pic anul ăsta. O voce impecabilă și o prezență atât de naturală. Probabil unul dintre cele mai liniștite concerte de anul ăsta, dar al doilea ca emoție creată. James Blake, you made me fall for you!

1. Coldplay (Wembley Stadium, Londra)

Mai e nevoie de vreun motiv pentru care Coldplay este pe primul loc? Așteptam să ajung la un concert de-al lor de mai bine de 12 ani și într-un final s-a întâmplat. Direct pe Wembley, în Londra. Am povestit aici cum a fost. Cred că a fost cea mai mare bucurie pe care mi-am făcut-o în toți acești ani în care i-am ascultat cuminte acasă și m-am entuziasmat la fiecare piesă de-a lor pe care o auzeam în orice restaurant, avion sau Mega Image.

Offtopic: Chris Martin este la fel de tânăr ca atunci când l-am ascultat prima oară.

Cam atât pentru 2016. Aștept să văd cu ce mă surprinde 2017!

Comentezi?

comments

Add Comment