Povestea de dragoste de pe Ceahlău

A fost odată ca niciodată #priNeamt…

Un nud. Goliciunea unui trup care se perinda fără sfială prin fața ta, aruncându-și formele la înaintare, ca o felină care așteaptă să te atace. Ți l-ai imaginat? E gol. Trupul. E dezgolit. E pur. Deja ai întins mâna undeva în întuneric ca să-l găsești. Voiai să-l atingi. Dar era prea departe. Voiai să te bucuri de claviculă măcar un pic și să simți ca un orb atingerea unui obiect într-un spațiu nocturn. Deja te imaginezi atingând apogeul. Vrei să fii prima care ajunge acolo. Tu nu-ți dai seama câți s-au gândit la el înaintea ta? Câți au admirat și au dorit să atingă? Câți probabil au făcut-o deja?

S-a luminat. E 8 septembrie 2014 și tu dormi într-un pat înalt din care e posibil să fi căzut în timpul nopții fără să-ți amintești. Știi doar că e atât de bine acolo încât nu mai vrei să cobori. Chiar și pătura care-ți stă acoperiș te-ar mai ține ascunsă un pic. Hotel Bistrița din Durău, să ții minte unde te vei caza atunci când vei dori ca diminețile tale să devină zile întregi și nopțile dimineți pe care nu le-ai mai dormi.

– Andra, e 8.30. 

Iar? Mă trădează timpul. Întotdeauna e prea târziu pentru ceva și prea devreme pentru altceva. Aș prefera să dorm întreaga zi ca să rămân trează noaptea. Dar astăzi era ziua cea mare. Nu puteam și nu trebuia să mai dorm. Astăzi aveam să văd cum e #priNeamt de la 1900 m altitudine. După micul dejun am aruncat câteva haine mai groase într-un ghiozdan, mi-am luat bocancii în picioare, aparatul foto-n spate și am plecat să descopăr cât e de frumoasă liniștea.

Drumul spre Ceahlău

Am găsit-o. Și era frumoasă.

Soarele și vreo doi câini ne-au urmat de-a lungul drumului. Am urcat cam 4 ore, dar când spun am urcat, chiar am urcat.

Dacă ar fi să spun care e cea mai mare împlinire a mea pe anul 2014, cu siguranță asta ar fi pe primul loc în top. Pentru un semi-sedentar, pentru un bucureștean care-și petrece majoritatea zilelor mergând doar până la metrou și colindând orașul câțiva km pe zi, urcatul pe munte nu e cel mai ușor lucru. Am tras de mine cât am putut de mult. La un moment dat chipul meu spunea că nu mai poate să urce, dar doar el, căci ceva din mine știa că o să mă bucur de frumusețea locului când voi ajunge acolo sus. Deși părea atât de departe…

Bucuria începe în momentul în care revezi cerul, după aproape 3h 30 de mers (pentru cei mai lenți dintre noi). Îți spui că mai e puțin și ai ajuns. Și chiar mai e puțin. Apoi te lungești pe iarbă și te gândești: Am făcut-o și pe asta. Sunt mândră de mine. Și chiar ar trebui să fii.

Priveliștea o să te facă să uiți traseul. Când ajungi acolo și vezi cât e de frumos totul, câtă verdeață și cât de mic e totul văzut de la 1700 m, unde ne aflam noi, crede-mă, ai uitat deja de orice durere. Așadar, am ajuns la Cabana Dochia, unde aveam să înnoptăm. După ce am mâncat și ne-am odihnit o jumătate de oră, am plecat către al doilea cel mai înalt vârf de pe Ceahlău. Soarele ne cam păcălise, se ascunsese printre nori, dar a meritat urcarea, care a fost un pic mai abruptă decât mă așteptam, pentru că priveliștea a fost de neînlocuit.

Vârful Toaca. Am ajuns acolo și am simțit nevoia să-mpărtășesc momentul la telefon cu cineva de acasă. Când i-am spus că sunt la 1904 m deasupra lumii (sună mult mai bine așa), aproape că nu mi-a venit să cred. Da, eram atât de sus și mă simțeam atât de bine. Cu tot cu nasul roșu și cu mâinile care simțeau frigul pentru prima oară toamna asta.

Apus pe Ceahlău

După ce am zărit și primul meu apus montan, ne-am așezat frumos la masa din fața cabanei, unde am împărțit și ultimele pahare de vin. Unde ne-am ținut de mână pe ascuns și am așteptat să dispară luna dintre nori ca să te văd. Mai ții minte despre ce vorbeam la început? Mai erau câteva ore și eu îmi propusesem să-mi dau întâlnire cu tine în zorii zilei.

Da, cu tine. Nudul. Dezgolitul. Dezbrăcatul de mantaua aia-n care te-nfășori în fiecare noapte, 365 de zile pe an. Tu, cel mai Răsărit dintre răsăriți. Lumina primei mele dimineți pe munte. Tu realizezi că tocmai te-am numit lumina mea?

Paradoxal, trezitul fusese mai ușor ca oricând. Aveam cel mai frumos scop: să te privesc îndeaproape. Știi senzația pe care o ai în fața unui corp perfect dezgolit? Te rușinezi de frumusețea lui. Te uiți neîncetat și te bucuri de împrejurare. Nu scoți nici măcar un cuvânt, de teamă că ai putea strica ceva. În esență, ce erai pentru mine în momentul ăla?

Răsărit pe Ceahlău

Ai fost cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am trăit-o pe Ceahlău.

Și spune-mi… acum că te-am atins, când te mai văd și a doua oară?


Sfaturi de la un începător pentru cei neinițiați:

1. Uneori simți că nu mai e nevoie să te hidratezi, dar fă-o.

2. Chiar și pentru începutul lui septembrie, vremea nu e întotdeauna cea mai bună. Noi am avut noroc de soare chiar și sus, dar noaptea e destul de frig, așa că ai face bine să-ți iei după tine niște haine groase. Nu ar strica nici o căciulă.

3. Masează-ți gambele cât mai mult, te ajută la urcare.

4. Păstrează-ți apă timp de 1h 30′ până ajungi la cascada Duruitoarea, unde te poți hidrata și odihni o vreme. De acum încolo începe greul.

5. Dacă nu ai încălțăminte specială pentru urcat pe munte, ai grijă ca șireturile bocancilor tăi să fie unele foarte bune, să nu ți se desfacă la fiecare pas.

6. Găsește un om care să fie capabil să mai poarte din când în când conversații cu tine. E bine să primești și să oferi încurajări. Thank you, Luiza for being supportive on our way up! Mulțumesc, Vigo-Vigo și  Simona pentru răbdarea de la coborâre!

7. La coborâre ia-o pe traseul care duce spre cabana Fântânele. E mult mai ușor de coborât pe acolo decât pe traseul pe care am urcat noi (Cascada Duruitoarea), dar ambele trasee merită văzute.

Pentru alte cuvinte și fotografii frumoase, te sfătuiesc să arunci un ochi aici. Scrierile vor urma…

p.s. dacă ai ratat prima poveste, iat-o scrisă aici.

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.

Comentezi?

comments

Add Comment