Iei trenul din gară. Dacă scrie Suceava, știi că te-ai urcat către destinația potrivită. Apoi, cobori în gară, o iei la pas până ajungi într-un loc cu taxiuri și îi spui să oprească la o pensiune într-unul dintre satele din oraș. Și de acolo, povestea se scrie singură.
Timp de patru zile #tfb7 a fost prins undeva la capătul pământului, care nu înseamnă doar că e departe de casă și lipsit de orice ajutor. Nu, nici pe departe. Capătul pământului înseamnă liniște, înseamnă să te trezești știind că astăzi mai pornești pe niște drumuri pe care nu le-ai mai văzut până acum, înseamnă să întâlnești o căprioară în mijlocul drumului pe care să o vezi timp de 3 secunde, apoi să dispară. Înseamnă să te trezești alături de niște oameni cu care să împarți mierea la micul dejun, să râzi/te bucuri de fața lor de dimineață sau de felul în care le stă părul. Înseamnă să te bucuri de necunoscut.
Asta am făcut și eu. În fiecare clipă petrecută aici am încercat să ascult și să învăț câte puțin din fiecare. Și cred că am reușit.
Am cutreierat doar câteva părți ale Sucevei. Am fost la colindat la Râșca, unde am învățat cât de importante sunt tradițiile, mai ales pentru “flăcăii” trecuți deja de 40 de ani. Am observat încercarea de a le transmite asta și tinerilor. Am învățat cât de frumoasă e simplitatea. Cum fiecare copil se bucură de cele primite și cum reușesc să răspândească toată mulțumirea sufletească pe care o au în momentul în care văd niște străini care le zâmbesc și le fac fotografii. Vizita aici a fost ca o palmă rece peste obrajii noștri palizi, care se uitau în urmă la Crăciunul de acasă pe care nu l-au simțit nici măcar un pic pe atât de aproape pe cât l-au simțit aici. Am simțit sărbătoare și fericire.
Am cutreierat ulițele Slătioarei, unde am descoperit casele aproape părăsite, bătrânele care nu mai cred în tinerețea și-n frumusețea lor, câinii care latră parcă uitați de lume, dar și găinile care se tăvălesc fericite la soare. Oile pasc sus pe un deal, în timp ce pe celălalt, un bătrân sapă între niște copaci, singur, cu gândurile lui. Tot în Slătioara, am înțeles #peritvechi credințele Bisericii Ortodoxe pe Stil Vechi, alături de călugării care locuiesc în mânăstirea de acolo. Am ascultat predicile călugărilor și am găsit un cuvânt bun pe care l-am notat undeva în mintea mea.
Pentru că Bucovina este recunoscută pentru frumusețea bisericilor, pentru istoria din spatele lor, pentru fiecare poveste care poate fi spusă despre picturi, despre oamenii care au trecut pe-acolo, despre cei care au domnit și au înălțat aceste lăcașe de cult, nu puteam să nu vizităm măcar una dintre mânăstiri. Astfel, am ajuns la Moldovița, unde călugărița Tatiana s-a oprit din timpul ei de rugăciune pentru a ne povesti despre mânăstirea pe care o are în îngrijire. Am învățat într-o singură oră atât religie, cât și istorie și filosofie. Și totul a fost liniștit și frumos.
Apoi am urcat harta-n cui și am plecat către Izvoarele Sucevei, unde am vizitat Herghelia Lucina. Caii sunt mai frumoși decât oamenii. De ce? Pentru că știu să se bucure de libertate și pentru că apreciază orice mână întinsă, chiar dacă e goală. Am trăit sentimentele din copilărie când mergeam cu căruța și mă țineam cu mâinile strânse de bucata de lemn pe care stăteam. Am plecat zâmbind.
Și pentru că ce e val, ca valul trece, am ajuns și-n ultima zi.. A fost frumos. Pentru graiul moldovenesc, pentru mâncarea pe care, deși te-ai săturat să o tot mănânci (nu pentru că nu e bună, ci pentru că e din abundență), o cerșești în continuare în mintea ta, pentru simplitate și frumusețe, pentru apreciere și bunăvoință, pentru fiecare moment petrecut în compania oamenilor care te fac să zâmbești și să te simți ca acasă, îți mulțumim, Suceava.
Ia-ți lumea-n cap și pleacă. Chiar și singur. Agață-ți harta de gât și rătăcește-te pe drumuri pe care nu te-ai fi gândit că vei ajunge vreodată. Deschide ușile oamenilor și întreabă-i. Lasă-i să-ți povestească tot ce știu. Vei fi impresionat. Descoperă. Învăță să crești privind prin ochii celorlalți și o să te simți mai fericit.
Despre tabără au mai scris: Ariel, Cristi, Alex, Carmina, Georgiana, Lavinia, Adina și Mugur.
TFB7 este o tabără organizată de FotoUnion cu ajutorul Consiliului Județean Suceava. Mulțumim!
