Ziua 3 se anunța ca fiind cea mai lungă zi de Untold. Cel puțin pentru mine. Știam că, după incidentul cu Tom Odell nu aș mai vrea să-mi scape un concert pe care îmi doream foarte tare să-l văd. Așa că mi-am propus, oricât de dulce ar fi fost somnul, să rămân până la finalul concertului lui Armin van Buuren. Dar despre asta vă povestesc mai târziu un pic.
Am venit la Ursus Untold Arena un pic după ora 18. Înainte am trecut pe la The Forest, unde lumea se relaxa pe muzica lui Silent Strike. Era destul de cald și hamacele erau numai bune de stat și legănat în. Am ajuns la timp pentru Moonlight Breakfast, al căror show a fost cam scurt, din păcate, pentru că au fost ceva întârzieri. Dar Cris era energică și binedispusă, așa cum bine ne-a obișnuit.
După ei a urmat Patrice, care a avut un show plin de energie pozitivă. A empatizat cu publicul, a transmis un sentiment de pace pe care ar trebui să o ai cu tine însăți, specifică genului muzical pe care-l adoptă. O voce plină de forță (îmi șoptește Teodora), dar un om blând, plin de căldură. Din păcate am ratat o parte din concert pentru că am fugit către prima mea conferință de presă cu artiști, unde am avut ocazia să-i ascult pe Armin van Buuren și John Newman.
De la conferință, am fugit din nou spre Arenă, gândindu-mă că trebuie să-mi fac loc prin mulțime pentru a ajunge la Johnny boy (John Newman), care urma să urce pe scenă. Aveam dreptate. Era mai multă lume decât înainte, începuse să se-ntunece, lucru care a făcut ca show-ul pregătit de londonezul de 25 de ani să arate mult mai bine. La conferința de presă a mărturisit cât este de încântat de noul lui single, Come and get it, și lucrul ăsta s-a văzut pe scenă. A dansat și s-a mișcat la fel de mult ca la Summer Well-ul de anul trecut, a aprins și a stins lumini, și a lăsat publicul să cânte Love me again.
În primele rânduri erau foarte multe puștoaice, iar prin public am zărit și câțiva băieți care imitau stilul vestimentar și al frezei lui John. M-am amuzat și mi-am amintit de cât de multe sunt fanii în stare să facă atunci când vine vorba de artiștii lor preferați.
La Tinie Tempah am fugit spre food court, dar am ajuns aproape de sfârșit și ne-a plăcut ce am ascultat. Din cele citite/auzite, am înțeles că a fost un show mai bun decât al celor de la Avicii. Cu toate astea, nu pot să spun că-mi pare rău că nu am fost acolo.
Sunnery James & Ryan Marciano au reușit să mă bucure doar pentru că au avut o piesă de la Coldplay în set-ul lor. Altceva nici nu a mai contat pentru mine. Ce-i drept, aș spune că ar fi interesant de revăzut un show de-al lor. Lumea s-a distrat și a dansat. Am auzit până și Eurythmics, cu Sweet dreams .
Și urmează ceea ce pentru mine a fost cel mai bun act al întregului festival: Armin van Buuren. Nici nu pot să descriu sentimentul pe care l-am avut când l-am văzut pe scenă. Deși nu sunt cea mai mare fană a genului, Armin e cam singurul DJ pe care pot să-l ascult cu plăcere de la cap la coadă. Mi-ar fi plăcut să fi ajuns și în noiembrie-n București, dar nu a fost să fie, așa că nu pot decât să mă bucur că am rămas până la final și a fost cel mai mișto concert de anul ăsta! (so far)
Un om ca pâinea lui Dumnezeu. Cam așa îl pot descrie pe Armin. Mi-a plăcut atât de mult cum a vorbit la conferință. A făcut glume, a zâmbit foarte mult, a vorbit foarte natural și sincer și a răspuns la toate întrebările. Ne-a dezvăluit că următorul album, cel pe care-l va lansa în octombrie, este ca cel de-al treilea copil al lui, pentru că l-a conceput destul de greu (am râs cu zgomot) și că pentru fiecare concert în parte are un alt setlist, că nu va mixa niciodată același set de două ori.
Andra a povestit foarte bine ce s-a discutat atât la conferință, cât și cât de fain a fost concertul. Eu nu pot să spun decât că m-a înduioșat foarte tare atunci când a început să plângă. Faptul că vine de 10 ani în România înseamnă foarte mult pentru el, mai ales că de fiecare dată găsește un alt public, cu mult mai multă energie. A spus că odată cu show-ul de la Untold Festival simte că a scris istorie.
Show-ul a durat mai bine de 3 ore. La un moment dat am rămas singură undeva-n spatele Arenei și am dansat ca și când nu m-ar fi privit nimeni, probabil că nici nu o făcea. M-am simțit extraordinar. Am plecat de acolo, dar nu înainte de focul de artificii, care a fost foarte frumos. Și atunci am sesizat că tocmai petrecusem o dimineață alături de unul dintre cei mai iubiți DJ din lume.
Mulțumesc, Armin! Aproape că am prins răsăritul cu tine.
p.s. au postat cei de la Urban setlist-ul de la Armin. Îl găsiți aici.
(foto Samsung Grand 2)
Fotografiile au fost făcute cu un Canon 1200D, obiectiv 10-18. Mulțumesc, Canon România!
