Aventura Urbană cu Lipton Ice Tea

Am noroc.. la concursuri. Mereu particip şi câştig câte ceva. Într-o zi am intrat pe blogul lui Alex Negrea şi am văzut un concurs; nu trebuia decât să laşi un comentariu. Se pare ca random.org m-a ales şi astfel am ajuns să merg cu Alex, Cristian Şuţu, Cristina MaziluDobro şi Florin Itu, alături de câştigătorii lor, în Aventura Urbană Lipton Ice Tea.

Evident că am întârziat. Rare sunt momentele în care nu o fac. Alex m-a sunat când eram în metrou, dar m-am temut că prima noastră conversație la telefon o să fie însoțită de sunete dubioase, și am preferat să îi închid și să îi trimit un mesaj în care să-i spun că ajung în 5 minute (let’s face it, au fost mai mult de 5 minute).

Ne-am întâlnit în Piaţa Victoriei. Autocarul era pregătit să ne plimbe prin oraş, iar oamenii care s-au adunat acolo păreau încântaţi de ce avea să urmeze. Acest sentiment n-a dispărut pe parcursul zilei.

Îmbrăcăm tricourile galbene şi plecăm în aventura urbană cu Lipton.

Prima oprire: La Baciu, inima Bucovinei în mijlocul Bucureştiului.

baciu

Pe langă o trăistuţă plină cu bunătăţi ( am mâncat cea mai bună tobă vreodată, şi salamul de biscuiţi a fost foarte gustos), de la La Baciu pleci şi cu o poveste.  Am plecat din magazin cu dorinţa de a merge în Bucovina şi de a sta tolănită pe iarbă. Acum că îmi amintesc, aş mânca o felie de unt ca la mama lui acasă, şi cu un gem de cireşe amare..

labaciu2

Dupa tradiţii româneşti, ne-am îndreptat paşii către Gala Food,unde ne-am bucurat de delicatese portugheze.

Nu, n-am mâncat carne de Porco à Alentejana (pentru cunoscători), dar am gustat din niste cârnăciori foarte buni şi am mâncat un pastel de nata cu vanilie delicios. Deşi locul e micuţ, e foarte drăguţ amenajat.

DSC_0030

Te simţi ca şi când ai păşi într-un magazin din Portugalia. Iar pe micuţa terasă e tare plăcut să stai de vorbă :)

Următoarea oprire: Pain Plaisir. Raiul pe pământ! Mirosul ăla care te invăluie şi care te face să-ţi doreşti să mănânci tot ce vezi cu ochii.

DSC_0057

Oamenii ăştia chiar se pricep. Au făcut şcoala la Paris, sunt parcă dintr-un alt peisaj. (Tom, brutarul, chiar e dintr-un alt peisaj, peisajul londonez). Şi să nu mai zic de tartele pe care le-am mâncat cu atâta pofta.. E locul pe care-l recomand fără să clipesc. Câte o poveste pentru fiecare preparat. Am plecat de acolo cu gândul la tarta cu fistic şi fructe de pădure.. Minunat de bună.

DSC_0076

p.s. – la ei e coadă chiar şi când e închis.

Se simţea nevoia acută de Lipton după atâta dulce. Şi ne mai aştepta un pacheţel în maşină. Oare cât puteam să mai mâncăm? Dar am trecut imediat la dulcele cel mai dulce, şi anume La Delicii. Pentru trecătorii de pe Covaci eram nişte ciudaţi îmbrăcaţi în tricouri galbene (atracţia musculiţelor), care ocupau toate cele trei mese ale micului cabinet de îngheţată.

Noi am avut parte de un deliciu de ceai verde, ceva nou pentru mine. A fost bun, mai ales alături de o cupă de îngheţată de biscuiţi. (ca pentru copilul din mine, a spus Cristi).

cerVedere de la masă. Îngheţata n-am mai fotografiat-o, ca v-aş fi făcut poftă :-)

Ultima oprire: Terasa MNAC. Soare şi relaxare, undeva deasupra Bucureştiului. Aici am avut ocazia să-l cunosc pe Alex mai bine şi sa ne şi jucam mai mult cu aparatul foto.

Mulţumesc Lipton pentru ziua asta frumoasă. Şi multumesc Alex :)

AventuraLipton                                                             (foto: Cristian Şuţu)

Comentezi?

comments

Add Comment