Pasiunea și curiozitatea mea pentru muzică au început undeva la vârsta când abia începeam să vorbesc corect. Îmi aduc aminte de dulapul în care mama ținea toate vinyl-urile cu muzică populară despre care nu știam mare lucru și casetele cu piesele înternaționale în vogă la vremea aia. Le scoteam pe toate și le înșiram (de obicei când nu era mama acasă), alegeam (de obicei) o casetă și o introduceam într-un casetofon gri, optam pentru partea A/B, în funcție de interes și începeam să dansez în sufragerie.

Era momentul meu. Pe atunci ascultam primele (mele) melodii de la Ace of Base, A-ha și renumitele Coco Jambo sau Macarena. Anii au trecut, muzica, dar și preferințele mele muzicale s-au mai schimbat. Ce a rămas este aceeași dorință de a avea momentul meu de confidență cu muzica. Motiv pentru care de cele mai multe ori mă găsești plimbându-mă cu căștile pe urechi, fredonând sau gesticulând ceea ce aud.

Din păcate, există mult prea puțin timp pentru o apropiere reală cu muzica pe care o ascultăm, mai ales pentru cei care sunt doar pasionați și nu activează în domeniu. Suntem constant contra-timp și de cele mai multe ori uităm de noi și de ceea ce simțim.

Și tocmai pentru că, uneori e nevoie de altcineva care să ne tragă de mânecă și să ne spună că ar trebui să mai luăm niște pauze de la realitate, Grolsch a venit cu o provocare care avea intenția de a ne stârni interesul: Awake Your Curiosity Experiment.

Cum a început totul:

• cu un telefon și o invitație blind la un experiment organizat de Grolsch
• cu detalii doar despre data și locul întâlnirii.
• cu o plimbare până la Castel Studio, pe care aveam să-l descopăr abia când am ajuns acolo

Așadar, a fost o surpriză. Am ajuns, împreună cu alți 13 experimentaliști, undeva prin Izvorani. O hală imensă și o bere mai târziu, și stăteam pe scaun în fața unei scene doar cu instrumente, încântată și curioasă de ce avea să se întâmple. Cu cât era mai mare misterul, cu atât mai tare creștea adrenalina.

Așezați cuminți pe scaun, ca în prima zi de școală, așteptam să ni se pună o pereche de căști cu neurotransmițător și masca de dormit. Instrucțiunile erau clare: nu ne scoatem nici masca, nici căștile și nu ne ridicăm de pe scaun.

Era totul foarte serios și o luasem ca atare. S-au dat primele acorduri instrumentale și eram din ce în ce mai curioasă să aflu ce se întâmplă. În continuare nu aveam idee cine va urca pe scenă și ce se întâmplă cu acele căști pe care trebuie să le păstrăm cuminți, pe frunte.

După aproximativ două minute de ascultat live doar instrumente, am recunoscut vocea lui Adrian Despot. Am zâmbit și m-am bucurat că puteam să trăiesc această experiență. Cum a spus cineva ulterior, când am povestit:

“Și a cântat doar pentru voi? Trebuie să fi fost foarte tare!”

Și da, a fost. 14 experimentaliști au asistat la o primă experiență de acest gen în România. Practic, precum bine spunea motto-ul unui binecunoscut post de radio din țară, ne-am deschis mințile și am lăsat ca muzica să ne pătrundă până în cel mai ascuns loc din corpul nostru. Am închis ochii pe sub masca de dormit și m-am bucurat de muzică așa cum nu prea o fac de obicei. Am fost mai prezentă în simțuri decât aș fi fost în mod normal când ascultam muzică. Eram departe de telefon, cu ochii strâns închiși, cu muzica live și cu piele de găină.

Pe ecranele din spatele noastre, ca niște pete de cerneală, ca experimentul rorschach, se pictau digital emoțiile noastre din momentul în care ascultam live concertul celor de la Vița de Vie.

Mai simplu spus: artă vizuală creată pe baza emoțiilor generate de muzică. Pentru jumătate de oră în care ne-am deconectat total, gândurile noastre au fost transpuse în artă vizuală, cu multă intensitate și jocuri de culori (vinovați de acest lucru sunt cei de la Aural Eye) cu ajutorul căștilor cu neurotransmițătoare.

După ce ne-am dat jos ochelarii, am putut vedea și noi efectele create de gândurile noastre, dar și pe ale celorlalți. Am descoperit cât de intense sunt momentele în care suntem mult mai prezenți în ceea ce facem și cât de multe se întâmplă în mintea noastră fără ca măcar să conștientizăm.

Și e frumos. E frumos să vezi ce creezi cu mintea ta și e frumos să fugi măcar o scurtă perioadă de timp de tot și să asculți muzică în intimitate. Legată la ochi și cu o cască cu neurotransmițător am ascultat muzica așa cum nu am mai făcut-o decât noaptea, înainte să adorm.

Așadar, Grolsch pe lângă faptul că a creat un experiment, a și dat ocazia unor oameni curioși să aprecieze mai mult relația lor cu muzica. Ce a ieșit, vedeți aici:

Toate astea au fost doar un preview a ceee ce avea să urmeze: Awake Festival. Dar despre asta, într-un articol viitor…

Comentezi?

comments