Cel mai frumos sentiment pe care poți să-l simți, pasionat de muzică fiind, e bucuria cu care trăiești momentul în care se anunță un concert la care nici măcar nu te-ai fi gândit. Așa cum a fost cu Hugh Laurie, așa cum a fost cu The Boxer Rebellion și cu siguranță, ultima surpriză plăcută de pe 2014 a fost anunțarea concertului Fink.
E cel mai frumos sentiment pentru că artiștii/muzicienii/trupele pe care le-ai ascultat de ani de zile s-au decis să vină, pe neașteptate, la tine-n oraș.
Cred că prima oară am ascultat Fink undeva pe la sfârșitul lui 2011, în timpul unui episod din House M.D.. Apoi mi-a mai recomandat un amic alte câteva piese și așa am început să ascult albume întregi. Apoi, anul ăsta, într-unul din episoadele din Suits, l-am reauzit pe Fink cu o piesă care a prins foarte tare, Looking too closely.
Dar revin, de ce să mergi la concertul Fink de pe 4 februarie, din Silver Church?
Pentru (că):
1. ți-ai promis că o să asculți mai multă muzică bună în 2015.
2. ți-ai promis că o să mergi la mai multe concerte.
3. o să-ți iasă muzica lor pe fiecare por în parte, o să o simți în fiecare fir de păr pe care o să-l vezi acompaniind muzica.
4. live se aude impecabil.
5. Finn Greenall (vocal Fink) e genul ăsta de om:
I cry at movies and gigs all the time! My problem is: I cry when I’m happy, too. Its a bummer. I cry on the plane. I cry at the cinema. Especially Disney movies, man. The Lion King, I mean, come on! Even Finding Nemo. They don’t even need 90 seconds and youre crying through that whole fucking movie.
6. e concertul ăla chill de care ai nevoie într-o seară de miercuri.
7. e muzică de calitate.
8. se-ntâmplă ca Finn să fi scris piese și pentru John Legend și Amy Winehouse și a colaborat cu Bonobo (deci, se pricepe)
9. simplul motiv că Fink e o trupă britanică (și mama lui de accent!).
10. o să-ți pară rău dacă nu o faci.
