De ce să vedem filme europene?

Nu-mi amintesc primul film european pe care l-am văzut, dar știu cu siguranță că prima mea cronică de film a purtat numele unui film European. Asta se-ntâmpla pe undeva prin 2012. Atunci am decis că filmele cele mai bune sunt cele care sunt departe de orice clișeu american, de orice încercare hollywoodiană, în final eșuată, a unui storyline bun, că sunt cele care au îndurat frig, și au încercat să ne arate realitatea, exact așa cum e ea.

250x250

Cum recunoști un film european?

  • Dacă a reușit să-ți zbârlească un pic pielea, ăla e.
  • Un astfel de film vorbește despre interior doar prin semnificații, fără să dea explicații.
  • Nu vei spune niciodată: știam că asta o să se-ntâmple pentru că e mult prea imprevizibil.
  • Reușește să te facă părtaș la o poveste care știi că e posibil să nu se termine cu bine. Tocmai pentru că e un altfel de film, e posibil să nu existe un happy-end.
  • Nu e dramă, nu e acțiune, nu e comedie sau romantism, e un mix din toate astea și te face să te gândești și la ceea ce ți se-ntâmplă ție. Asta dacă nu cumva spune chiar povestea ta, dar sub o altă formă.
  • E atipic. Ăsta e cuvântul. Nu are jenă, vorbește urât, nu se supără nimeni.
  • Nu mai există subiecte despre care să nu poți vorbi. Fie că e vorba despre sex, droguri, alcool, femei, viață desfrânată, etc., filmele europene vor trata cu o foarte mare lejeritate subiectele astea și nu ne vor ascunde adevărul.
  • E totul mai real. Chiar și în sala de cinema. Filmele europene le vezi la cinematografele uitate de prin mijlocul orașului. La cele în care scaunul tău scârțâie, unde nu există mereu popcorn, unde nu vezi întotdeauna sala plină. Și asta nu e deloc rău. E chiar liniștitor. Ceea ce ar putea să te bucure mai tare ar fi să se umple cinematograful. Și să te rușinezi când vezi scena de sex din Nymphomaniac alături de alte zeci de oameni care ar putea să o comenteze. Dar după cum spuneam, totul e pe față.

De ce să vezi un film european?

  • Deși filmele europene sunt mai reci, sunt mai tăioase, vor fi întotdeauna mai ușor de reținut, pentru că au rămas undeva într-un colț al minții sau al retinei.
  • Pentru că e altfel. Atât.

Am mai recomandat, și-l mai recomand și aici (pentru la anul): Festivalul Filmului European. Dacă nu ați fost, puteți să mai vedeți unele dintre filme și pe la NCRR, Cinema Patria, Studio, Elvira Popescu, etc.

Așa că, renunță pentru o vreme la cinematografele din mall-uri care spun de zeci de ani aceleași nimicuri și mergi la filmele care vorbesc despre realitate, despre ceea ce ne-nconjoară, despre probleme reale, nu imaginate, despre lumi în care trăim, despre astăzi și mâine, despre posibile întâmplări și posibile soluții ale problemelor cu care ne confruntăm. Iar pentru final, vă las un trailer cu un film care rulează prin oraș și care mie mi-a plăcut destul de mult.

Festivalul Filmului European este organizat de Institutul Cultural Român împreună cu Reprezentanța Comisiei Europene în România, sub egida EUNIC, cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene la Bucureşti. Parteneri: Uniunea Cineaştilor din România, Cinema Elvire Popesco, Asociația K’arte, Cinema ARTA, Primăria Municipiului Tîrgu-Mureș. Pe facebook îi găsiți aici.

Comentezi?

comments

6 Comments

  1. darius May 22, 2014
    • Andra May 22, 2014
  2. Petru Dolhescu May 24, 2014
    • Andra May 24, 2014
  3. darius June 1, 2014

Add Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.