Despre ceasuri și timp. Cu Horologer.

Relația mea cu timpul nu este cea mai fericită. Cine mă cunoaşte a înțeles că aproximările mele time wise dau întotdeauna cu virgulă. Într-o vineri, spre exemplu, am respins alarmele crezând că e sâmbătă, aşa că m-am întors pe partea patului unde nu bate soarele şi am continuat să dorm. M-am trezit la ora la care de obicei plec de acasă spre job.

Şi cum relația mea cu timpul este problematică, firesc este ca şi relația mea cu ceasurile de mână să fie. Drept urmare, am plâns suficient de mult în aeroportul din Londra şi încă un pic în avion, când mi-am pierdut ceasul de suflet, un Casio simplu, singurul pe care am izbutit să-l țin la mână mai mulți ani.

Cu doar câteva luni înainte de pățanie, abia îmi schimbasem cureaua şi îi pusesem baterie nouă. Sigur. Nu eu, ci domnul ceasornicar, Vasile Vasilescu.

Un domn foarte simpatic, de altfel, şi tatăl lui Marius Vasilescu. Cei doi dețin împreună Horologer, o ceasornicărie foarte micuță, dar foarte practică, din centrul oraşului. Aşa că, i-am luat pe cei doi un pic la întrebări ca să aflu de unde pasiunea asta pentru ceasuri. Primul intervievat a fost domnul Vasilescu.

Care a fost primul dvs. ceas? Vi-l mai amintiți?

V.V.: Primul ceas a fost un Pobeda, cu secundar mic la ora 6, pe care îl am și acum.

Când și cum a devenit reparatul ceasurilor o pasiune? E tot ceva care a pornit din familie?

V. V.: Reparatul ceasurilor a devenit o pasiune progresiv, pe măsură ce am început să repar ceasuri tot mai complicate. Nu a fost o pasiune insuflată din familie.

Descrieți puțin legătura dvs. cu ceasurile. Dincolo de această pasiune-job.

V.V.: Ceasurile sunt obiecte pe care le purtăm aproape de noi în fiecare zi și alături de care trecem împreună prin toate momentele vieții. Majoritatea au o încărcătură sentimentală, așa că sunt obiecte de care ne despărțim mult mai greu, spre deosebire de un smartphone, pe care îl schimbăm o dată la 2-3 ani.

Care a fost cel mai scump ceas pe care l-ați reparat? Avea și o poveste?

Este vorba despre un Franck Muller Revolution 2 Tourbillon pe care l-am reparat anul trecut, la Horologer. A fost cumpărat de un apropiat de-al nostru de la o licitație și nu l-am reparat decât după ce am primit acordul celor din Elveția.

Ce urmărește un client atunci când achiziționează un ceas? Ce lucruri ați găsit cel mai des în comun?

Clienții aleg ceasul în primul rând în funcție de stilul de viață pe care îl au. Dacă sunt persoane active vor prefera un ceas cu brățară metalică sau curea de silicon. Dacă vor ceasul pentru costum vor alege ceasuri mai elegante. Calitatea geamului este importantă pentru majoritatea clienților, din această cauză vindem mai mult ceasuri cu geam de safir.

Dacă ar fi să faceți un procentaj aproximativ, cât la % dintre oameni credeți că sunt atașați de ceasul lor? Credeți că pe lângă o investiție de lungă durată (pentru cei care sunt atenți cu ceasul lor) este și o investiție emoțională? Cum vedeți lucrurile din acest punct de vedere?

Cred că ar trebui să ne gândim invers. Oare ce procent dintre cei care poartă ceasuri nu se atașează de ele? Cel mult 10%, mai ales având în vedere că acestea sunt primite cadou de obicei.

Este ceasul un obiect de făcut cadou?

Cu siguranță. Spre deosebire de telefoane sau de electronice, ceasurile sunt alături de persoana dragă în fiecare zi, mult mai mult timp din momentul în care le primesc.

Care este ceasul dvs. preferat și care sunt motivele pentru care l-ați ales chiar pe acesta?

Nu am un singur ceas preferat ci mai multe modele. Mecanismele sunt de regulă cele care mă atrag, nu neapărat aspectul exterior al ceasului.

Despre ceasuri și timp, cu Marius Vasilescu

Tu îți mai amintești primul ceas? Era dăruit de tatăl tău?

M.V.: Da, mi-l aduc aminte chiar pe primul. Era un ceas digital cu Mickey Mouse pe care l-am primit cadou de la tatăl meu. Eram prea mic ca să știu să citesc ora, așa că ceasul avea un difuzor prin care Mickey spunea cât este ceasul atunci când apăsai un anumit buton.

Am schimbat apoi mai multe ceasuri pe măsură ce creșteam, dar am rămas foarte atașat de un Tissot T-Touch pe care l-am primit cadou la 18 ani și de un ceas Election Sport Master pe care mi l-am făcut cadou când am început să importăm ceasurile în România.

Ai fost pasionat de ceasuri când erai mic? Ce-ți amintești că te-a atras?

M.V.: Da, îmi plăceau în special ceasurile de mână, dar la vârsta de 6 ani am avut chiar și un moment în care am reparat 2-3 ceasuri quartz de masă, sub îndrumarea tatălui. Mă atrăgea ideea de miniaturizare a mecanicii dusă la extrem, ca și acum de altfel.

Când ați realizat că trebuie să deschideți Horologer și cum a pornit toată ideea?

M.V.: Mi-a plăcut întotdeauna ideea de business de familie și am studiat încă din facultate diferențele dintre o afacere sustenabilă și una de scurtă durată. Am realizat că putem avea succes cu un astfel de business când am constatat că new media a pătruns foarte puțin în acest domeniu.

Povestește-ne puțin despre provocările acestui business.

Principala provocare este să convingem un client că există diferențe majore între ceasuri și că în timp s-ar putea să regrete o alegere de impuls, bazată doar pe forma sau mărimea unui acestuia, nu și pe calitatea sau fiabilitatea ceasului per total.

Cum ați făcut trecerea la ceasuri elvețiene?

Producătorii de ceasuri elvețiene nu fac compromisuri la calitatea materialelor folosite și au un control riguros al calității. Pe lângă acest lucru, brandurile elvețiene oferă piese de schimb o perioadă lungă de timp după ce producția ceasurilor stopează. Acestea sunt motivele pentru care magazinul nostru online se bazează deocamdată doar pe ceasuri elvețiene.

Obiective pentru anul acesta?

Unul dintre obiectivele pe 2018 l-am atins mai devreme decât ne așteptam, aducând ceasurile Cuervo y Sobrinos în premieră în România. Anul viitor vrem să ne mărim portofoliul cu și mai multe branduri, dintr-o gamă variată de prețuri.

Așadar, indiferent de situația voastră cu ceasurile sau cu timpul, vă recomand o scurtă vizită la Horologer. E o dovadă că lucrurile făcute cu pasiune au o durată de viață mai mare. 

Comentezi?

comments

Add Comment