Despre telefoanele generatiei mele. Campanie pentru Computer Blog.

Pe vremea mea, pustii de 12-13 ani nu aveau telefoane decat daca le meritau intr-adevar. Nu exista conceptul de smartphone. Erau niste telefoane simple, care aveau tonuri de apel oracaiturile unei broaste, erau telefoane cu clapeta si mai ales nokia cu snake (ca sa stii ca ai ce sa faci in orele de romana).

Faza I. Cumpara-i copilului tau un telefon ieftin.

Eram prin clasa a 6a sau a 7a cand am primit primul meu telefon. Majoritatea colegilor mei aveau unul, iar parintii mei au zis ca e cazul sa am si eu. Era un Sagem Myx1 Twin. Imi amintesc ca mi l-au cumparat exclusiv pentru ca era un telefon ieftin – stiau ca nu prea am grija de lucrurile mele. Ceea ce s-a si intamplat. Pentru ca il tineam intr-un buzunar exterior al ghiozdanului (pe vremea aia copiii mergeau la scoala cu ghiozdane), mi-a fost furat. Cred ca am mai primit unul la fel la scurt timp dupa “accident”, dar cred ca s-a pierdut in aceleasi conditii.

Faza a II-a. Cumpara-i copilului un telefon mai scump, poate de data asta o sa aiba grija de el.

Am mai primit vreo 2 sau 3 telefoane pe care de data asta nu le-am mai pierdut/nu mi s-au mai furat. Dar nici ca au fost bune de ceva. Nici nu-mi mai amintesc ce marca erau, probabil pentru ca nu am fost vreodata incantata de ele. Anii au trecut. Telefoanele tot apareau. Azi cumparai unul, maine vedeai ca apare altul mai bun.

Fetele voiau intotdeauna un telefon mai finut, care sa nu le toceasca buzunarele pantalonilor. Dar nu. Eu preferam unul cu butoane mari, si eventual sa aibe o tastatura mai ciudata (imi amintesc ca-mi doream un nokia 6600, era preferatul meu).

Faza a III-a. Ia-ti un telefon mai scump si mai bun. Din banii tai de data asta.

Am avut multe telefoane. Altele second-hand, altele noi. Niciunul nu parea sa ma incante atat de tare si nici eu pe ele. Fie ca se stricau de la sine (tocmai pentru ca erau second-hand), fie ca le veneam eu de hac, nu reuseau sa ramana prea mult timp pe la mine. Intr-un final, am reusit sa-mi cumpar acum vreo 2 ani si jumatate un HTC Wildfire. Eram incantata de el. In sfarsit, aveam si eu un telefon subtire si mic, cat de cat normal. Inca-l mai am si mai rezista. Am avut grija de el de data asta.

Faza IV. Intotdeauna vrei ceva mai bun.

Saptamanile trecute, un fost coleg de-al meu (nu-mi amintesc daca el avea in clasa a6a telefon sau nu), a castigat un Samsung Galaxy S3. Tre’sa recunosc ca m-a ros un pic invidia. El are Android 4.0, eu am de abia 2.2, si nici spatiul nu imi ajunge pentru aplicatiile pe care mi le doresc. Si believe me, sunt multe. Cat despre memoria interna, mai bine nu o mai aduc in discutie. De asta se si blocheaza atat de des..

Dupa cum ziceam, azi iti iei un telefon, maine apare altul mai bun. Asa ca tot ce mai fac e sa mai citesc despre telefoane pe Computer Blog si astept sa pice din cer vreun telefon. Mai nou si mai bun.

Comentezi?

comments

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.