I was Summer (ed) Well

11 august. Anul trecut, pe la ora asta (later edit: ora când m-am apucat să scriu articolul), probabil că ajungeam acasă după concertul Placebo, pe care l-am ratat pe jumătate, pentru că voiam să rămân mai degrabă cu amintirea unui concert minunat, cum a fost al celor de la The National, care au concertat înaintea trupei mai sus menționate, decât să-mi amintesc de Brian Molko, a cărui muzică nu-mi mai plăcea de câțiva ani încoace.

A mai trecut un an. O vară. O ediție de Summer Well. Nici nu au trecut bine 24 de ore de la terminarea lui că deja mă gândesc cu nostalgie la el. E singurul festival din apropierea Bucureștiului cu muzică pe gustul meu și mi-e teamă că la un moment dat s-ar putea încheia și el. Dar să nu ne gândim atât de departe.

Am fugit de la Bloggers Lan Party cu un Uber și am ajuns la Summer Well pe la 17:15. Am început în forță festivalul cu Circa Waves, care deja începuseră show-ul și păreau să se simtă foarte bine. Chiar ei au spus că sunt acolo ca să încălzească atmosfera.

În fața scenei nu era foarte multă lume când am ajuns, dar începea încet-încet să se umple spațiul gol și oamenii să apară de pe la cozile de la food court.

Am dansat, ne-am îndrăgostit de chitarist (care btw, și-a și desfăcut cămașa la un moment – hot dead already). S-au auzit foarte bine live și ne-au energizat suficient ca să ne păstrăm aceeași stare până la finalul serii. Evident, toată lumea a urlat pe T-shirt Weather, cea mai cunoscută piesă a lor, cu care și-au și încheiat concertul.

La Kwabs am cam dispărut prin festival. Am prins ultimele două piese. Am auzit de departe coverul de la Major Lazer – Lean on și piesele cunoscute ale lui, Walk, Pray Love și probabil și altele, dar nu pot să spun că am fost impresionată. Nu zic că e rău live, chiar nu e, dar nu a reușit să-mi transmită nimic.

Am așteptat cu nerăbdare The Maccabees. Mi-am dorit tare mult să-i văd live. Am convenit cu Adrian și Teodora că vocea lui Orlando (solistul), a cărui zi de naștere era, seamănă cumva cu cea a lui Joe Newman de la Alt-j. Așa că, pentru cei care au vrut ca Alt-J să ajungă la Summer Well anul ăsta, putem să-i consolăm cu asemănarea vocală dintre cei doi.

Una din iubirile mele de anul ăsta: The Maccabees <3 #summerwell

Posted by Andra Nicula on Saturday, August 8, 2015

A fost un show scurt, așa cum de altfel mi s-au părut cam toate. Doar 45 de minute am avut parte de claritatea vocii lui Orlando. Au cântat atât piese de pe Marks To Prove It, ultimul lor album, lansat acum o săptămână, cât și piese mai vechi. Și pentru că-s vigilentă, am făcut rost și de setlist. Mi-a plăcut foarte mult varianta live a Marks to Prove it și Something Like Happiness. Am fost un pic dezamăgită că nu au cântat Child, dar piesa s-ar fi potrivit mai degrabă într-un alt context.

Setlist:

Wall of Arms / Feel To follow / Young Lions/ Love You Better/ Kamakura / Something Like Happiness / Latchmere / Precious Time / Can you give it / Marks to Prove It/ Spit it out / No Kind Words / Pelican / Grew up at Midnight

O surpriză neașteptată, deși ni se șoptise că e un act foarte bun, La Roux a avut cea mai bună prestație live din prima zi. Poate chiar și mai bună decât a celor de la Foals. Nu știm ce s-a întâmplat cu sunetul, dar părea că ne aflăm în studio la înregistrări. S-a auzit impecabil. Și show-ul de lumini a fost tare interesant, mai ales momentul în care o parte din ele au rămas pe fața cântăreței. Nu știu cine a avut ideea genială de a o aduce la noi, dar bine a făcut. Nu mă gândeam că o să-mi placă atât de tare.

summer well 1

(foto: Cătălin Georgescu)

Evident, la concertul Foals toți ne mutaserăm înspre scenă. Am vrut să-l vedem mai de aproape pe Yannis Philippakis. Sau cel puțin eu, nu știu de restul. A fost un show foarte bun, dar… foarte scurt. Fiind headlineri în prima zi de festival, au cântat doar 1 oră și o piesă la bis. M-am enervat la finalul concertului, dar cu toate astea m-am bucurat foarte tare de prestația lor live. Yannis are o voce foarte bună live, se mișcă foarte mult pe scenă.

Pe What Went Down s-a aruncat în public. Ăsta a fost momentul în care mi-ar fi plăcut să se termine concertul. Aș fi apreciat mai tare dacă era ultima piesă. Bis-ul oricum nu m-a încălzit cu nimic, mai ales că avea să fie o singură piesă.

summer well 2

(foto: Cătălin Georgescu)

Dar per total, show-ul lor a fost minunat. Pe de o parte mi-a părut tare rău că nu a durat mai mult, pe de altă parte m-am bucurat că au fost în lineup-ul festivalului.

Ziua 1 s-a încheiat cu Foals, ziua 2 a început cu Sohn, o altă dragoste de-a mea. Sohn sau Christopher Taylor, britanicul simpatic, îmbrăcat la Summer Well ca un călugăr (la un moment dat a glumit, zicând că pe măsură ce va concerta, va da jos din haine).

sohn

(foto: Andrei Zdetovețchi)

E nestatornic, nu-i stă bine la clape, cel puțin nu pe scaun. Mi-ar fi plăcut să-l văd mișcându-se. Altfel, vocea lui e mai bună ca ce am auzit pe Deezer, unde i-am tot ascultat albumul (Mulțumesc, George!) Timp de 30 minute a reușit să mă facă să-mi placă și mai tare și să-mi doresc să-l revăd. Poate revine cu un al doilea album.

De la electronic am trecut la pop, pentru că următoarea pe scenă a fost Foxes, care mie nu mi-a plăcut aproape deloc. A ieșit cumva din genul muzical pe care mi-ar fi plăcut să-l ascult la Summer Well. Nu contest, are o voce bună, se mișcă foarte mult și face show, dar nu e pe gustul meu, chiar dacă Adrian tot a încercat să o scoată în față la emisiune.

Jungle au fost bucuria serii. Cât de mișto au fost oamenii ăștia! Ce vibe și cât de faină a fost atmosfera în timpul concertului lor. Au fost singurii care au zis ceva de cele două steaguri care fluturau în mijlocul publicului. Și pe lângă asta au zis că mai vin la noi. Au niște piese foarte mișto pe lângă cele 3 pe care le știam de la ei. Căutați-i live pe youtube, o să vă placă sigur, au un stil foarte mișto, atât al muzicii, cât și al lor, ca trupă.

jungle

(foto: Cătălin Georgescu)

Penultima trupă din festival au fost cei de la The Wombats, trei englezi care fac muzică cât 7 oameni la un loc. Se aud băieții ăștia atât de bine, încât nu-ți vine să crezi că sunt doar trei pe scenă. Lumea a dansat, s-a distrat. Ei au fost pentru a doua oară-n România, și au spus că le-a plăcut atmosfera la festival, motiv pentru care s-au și întors.

wombats(foto: Cătălin Georgescu)

Deși nu erau în capul listei mele de văzut la Summer Well, am rezistat eroic până la ultimul show al festivalului: Kasabian. A fost concertul la care am stat cel mai aproape de scenă și a fost foarte mișto. Trebuie să recunosc că i-au întrecut pe cei de la Foals în energie și riffuri de chitară, chiar dacă tot primul concert a fost mai mult pe gustul meu.

_P4A6628

(foto: Cătălin Georgescu)

Show-ul Kasabian a fost piperul celor două zile de festival. Am simțit că sunt atât de buni precum se ziceau. Au reușit să anime pe toată lumea și să ne trimită fericiți acasă după o oră și jumătate de concert.

Mă bucur tare mult că am ascultat live Goodbye Kiss, și-mi pare rău că nu am ascultat Bow. Setlist-ul întreg îl găsiți aici.

Ca o concluzie, cea de-a 5-a ediție Summer Well nu m-a dezamăgit chiar total. În continuare e un festival frumos, dar din păcate anul ăsta trupele au cântat prea puțin și nici nu erau în topul preferințelor mele, însă experiența este, ca de fiecare dată, o plăcere, pentru că e singurul festival din București (sau apropierea lui) de muzică pe gustul meu still standing în fiecare an, așa cum spuneam.

Mi-ar plăcea să ne vedem și la anul, Summer Well!

Comentezi?

comments

Related Post

2 Replies to “I was Summer (ed) Well”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.