Imaginarul distanțelor dintre oameni și pământuri – #tfb8

Astăzi am văzut o imagine interesantă, pe care am mai văzut-o de multe ori, dar pe care de abia astăzi am înțeles-o cu adevărat: mai mulți cocoși se “certau” pe o găină. Imaginea este una banală, dar dacă o privești ca pe o metaforă, ai să înțelegi cât de aprigă e bătălia cuiva care-și apără teritoriul și în același timp, cât de puternică este dorința de a stâpâni ceva ce nu deții.

Cocoșii se tăvălesc, își pregătesc cea mai puternică voce pentru a-și apăra teritoriul, îi simți precum niște oameni care urlă către un zid din care se întoarce ca un ecou, vocea lor, dar cu o intensitate mai puternică. Și nu e întâmplător. Se numește simțul proprietății. Și e cu cât e mai zdravănă legătura dintre tine și obiectul/persoana pe care o consideri <a ta>, cu atât mai mult se dezvoltă acest simț, care poate să fie și inconștient pe alocuri.

Eu nu dețin un loc fizic pe pământul ăsta. Sau cel puțin nu încă. Dar dacă aș face-o, ar trebui să-mi împart acest simț al proprietății în mai multe orașe, sate și lumi. Pentru că și spațiile, precum oamenii, au ceva special, pe care-l descoperi atunci când pleci într-o expediție, când pleci să-l cunoști și să-l iei la întrebări. De asta am ales să dețin spații și lumi de fiecare dată când plec undeva, chiar și pentru o perioadă scurtă. Am să spun că pământul ăsta e al meu. Am început să fac acest lucru odată cu #tfb7, unde preț de câteva zile am deținut un loc în inima Bucovinei, Suceava. Acum au rămas povești și fotografii, împreună cu amintiri pe care nu le mai poți descrie, pentru că acolo simțul proprietății este mult prea dezvoltat.

Începând de miercuri seară, dețin un loc în Calbor, un sătuc micuț, dar plin de surprize, undeva prin Țara Făgărașului, în care am plecat în călătorie alături de TFB8. Ca să ajungi în Calbor, trebuie doar să înlături toate gândurile neplăcute din minte, și să privești pe geamul mașinii. Ai să vezi cum stau, aproape alăturați, Bucegii, Munții Piatra Craiului, și nu în cele din urmă, Făgărașul. Te bucuri, închizi puțin ochii și te gândești cum ar fi să stai cât mai aproape de nori, cât mai sus.

tarafagarasului

Și apoi îi deschizi, și te găsești acolo. Aproape de nori, unde distanța dintre tine, omul, și în același timp deținătorul de lumi, și cer, și apoi și pământ, este aproape imaginară. Nu mai există niciun loc pe care să nu-l poți deține, chiar și pentru moment.

E al tău, pentru că rămâne întipărit în amintirea ta și zeci de ani mai târziu.

Despre Calbor continuăm să mai povestim și zilele următoare. Urmăriți hashtag-urile #tfb8 #calbor #toyota #beresilva #daciaplant #dealtadata

TFB8 este un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club, cu sprijinul Silva, Toyota, Dacia Plant și De altădată.

Comentezi?

comments

Add Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.