Prima mea ștafetă – OMV Petrom Bucharest Half Marathon

15 mai 2016. Duminică dimineață. Alarma setată pentru ora 7:55 a.m., dar bineînțeles, trezirea 8:30. Suficient de mult timp încât să îmi spăl părul, să fac duș și să plec. Mi-am făcut încălzirea gândindu-mă la orele de sport din liceu din sala cu două coșuri de baschet și de banca lungă de lemn pe care, din nefericire, uneori așteptam cuminte ca să treacă cele 50 de minute.

Ora 9:30 a.m.. Metrou Piața Muncii, ies și mă îndrept către Arena Națională, dar nu pe drumul de pe bulevard, ci pe Matei Coravu. A doua tură de încălzire. Șira spinării e rece. Mi-e frig sau am emoții că o să mă pierd și o să mă opresc pe drum? 9:40 a.m.. Ajung pe Bulevardul Basarabiei. Deja văd cum câțiva atleți, cărora le analizez mușchii picioarelor, forma lor bine lucrată și puterea de deplasare, se întorc spre Piața Muncii în nici măcar 30 minute de când au plecat din Piața Constituției.

Vântul pare din ce în ce mai rece, deși soarele îmi bate prietenește pe spate și-mi spune că acolo va rămâne cel puțin în prima parte a zilei. 9:50 a.m.. Ajung la punctul unde se schimbă ștafeta. 8km. Cei care au alergat din Piața Constituției până aici încep să apară și să schimbe brățările. 10:02. Îl văd pe Cozmin. Îl recunosc după tunsoare. Nu pare foarte obosit, așa că se apleacă și-și scoate brățara de la picior. Să nu pierdem timp, îmi zic.

E foarte cald pe traseu. Nu-l contrazic, deși mie tot frig îmi e. Renunț la șervețele, îmi pun căștile în urechi, deschid aplicația și încep să alerg. Pe traseu lumea se încurajează, fie de cei de pe margini, fie de colegii lor cu care aleargă. Înconjorul Arenei Naționale mi se pare foarte ok. Se pare că alergarea în cerc mi-e mult mai la îndemână decât cea pe drum continuu.

Muzica e foarte bună. De ce nu am descoperit playlist-ul ăsta mai devreme? Kilometrul 2.4 de pe aplicație. Atât de puțin am alergat?! Părea mai mult. Apă! Am să-mi ud gâtul și am să arunc paharul cât mai departe, ca să nu se împiedice nimeni de el, în marea de pahare de plastic și sticle. O vezi pe fata cu steagul României pe tricou? Mergi după ea. Domnul din fața mea își salută familia care-l încurajează de la balconul unui apartament de pe Bulevardul Decebal. Se fotografiază reciproc, iar el e foarte fericit. Momentul ăsta m-a făcut să zâmbesc și să-mi doresc să am și eu pe cineva alături care să mă încurajeze data viitoare.

Kilometrul 4.5. Mai ai un pic. Atât de departe pare Muzeul de Istorie. Oare câtă lume a trecut deja de finish line? N-am alergat niciodată într-o competiție. Doar dacă pun cele în care mă întrec imaginar cu cei care sunt în fața mea în parc, atunci când mai dau ture lacului și pe care mi-i iau ca exemplu: dacă el nu se oprește, eu de ce m-aș opri? Acum treceau pe lângă mine oameni de toate vârstele. Pe stradă nu erau foarte mulți oameni. Alții ne priveau de pe terasele de la cafenele.

Priveam picioarele celor din jur și-i vedeam pe cei fără brățările de ștafetă. Ei erau cei care se treziseră în acea dimineață de duminică ca să alerge 21 km. Cumva mă și certam și-mi spuneam că aș fi putut mai mult dacă aș fi lucrat mai mult la asta, dacă m-aș fi ambiționat. Prin minte îmi treceau patru lucruri:

  1. În toamnă încercăm să alergăm primul semi-maraton.
  2. Nu te opri, Andra. Orice ar fi. Adu-ți aminte ce-ți spunea Restivan, e foarte important să nu te oprești. Asta e cheia.
  3. Scapă de adidașii ăștia cât mai repede.
  4. 8km în mai puțin de o oră. Ți-ai promis.

Cei 8km păreau infiniți. Închideam ochii și ascultam muzica. O lăsam să mă piardă și să mă-mpiedice în a mă gândi că mai am câțiva km. Pe drum m-am mai întâlnit cu oameni cunoscuți. Ei alergau semi-maratonul, iar eu îl felicitam în gând sau îi încurajam fără să mă audă. După ce am terminat bucla de la Piața Unirii (10:50 a.m.) m-am cam lăsat pe tânjală. Așteptam să o găsesc pe Alexandra din priviri ca să-i predau ștafeta și terminăm cursa.

Terminasem în mai puțin de oră. Și cu un pace decent. Era mult prea cald. Apa părea insuficientă. Picioarele îmi explodau în adidași. Dar eram fericită. Ăsta a fost sentimentul. Împlinirea că am reușit să nu mă dau bătută și să nu mă opresc pe traseu. Și mi-am spus că mai vreau. Medalia aia arată frumos.

Va urma…

Comentezi?

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.