Așa cum sper să vă și să mă obișnuiesc, în fiecare vineri las aici, spre ascultare, șapte dintre piesele ce abia au ieșit din cuptorul muzical. Șapte zile, șapte recomandări. Pe cele de săptămâna trecută le găsiți pe contul meu de Instagram, în Highlights.
Săptămâna asta ne gâdilăm urechile cu muzică nouă de la Rhye, Henry Green, Hayley Williams (Paramore) și alții. Play and enjoy!
Rhye – Beautiful
Ce bucuRhye – vorba lui Andrei Lasc. Acum doi ani anunțam pe Facebook că la Night Picnic, în cadrul Summer Well vom avea parte de unul dintre cele mai sensibile concerte la care am fost până acum. Rhye ajungea pentru prima oară în România și ne-a cam făcut pe toți să eșuăm în a ne ține glandele lacrimale sub control.
Rhye este artistul internațional pe care am reușit să-l văd live de cele mai multe ori în cel mai scurt timp: 3 scene, 2 țări diferite, la o distanță de doar câteva luni. Cel mai intens concert a fost cel de la Summer Well, unul intim, la ceas de seară, cu prietenii lângă mine care fredonau toate versurile. Noul single lansat poartă numele de Beautiful, deci nu poate fi altfel decât îi spune titlul.
Unde mai pui că mai și răspunde la mesajele de pe Instagram din când în când?
Lianne La Havas – Paper Thin
Recent povestise Dan byron despre ea într-un articol, mai exact despre albumul ei de debut, Is Your Love Big Enough (2012), care a fost și primul descoperit și ascultat de mine. În 2016 am avut ocazia să o văd live, chiar în deschiderea trupei pe care o iubesc deja de atâția ani deja (Coldplay) și cred că starea constantă de la concertul ei a fost de piele de găină. Sper să mai am ocazia să o aud live, chiar dacă nu va fi pe freakin’ Wembley, ci într-o sală cu puține locuri, cât mai intim.
După Bittersweet, primul single apărut după o pauză de mai bine de patru ani de la ultimul album, Lianne La Havas a lansat zilele trecute un al doilea single și odată cu el a anunțat și data celui de-al treilea album (17 iulie) care îi va purta și numele. Cele două single-uri par să fie destul de distincte ca stare, dar vin foarte bine unul în completarea celuilalt. Bittersweet are ceva mai mult avânt, este ceva mai decisivă, în timp ce Paper Thin este mult mai soft, este Muzică de iubit pe, dar amândouă au acea frumusețe și sinceritate specifică Liannei.
P.S. Unul dintre coverurile mele preferate vine tot de la Lianne, al unei piese foarte cunoscute și apreciate, Weird Fishes, semnată Radiohead, care se află și el pe tracklist-ul viitorului album
Raleigh Ritchie – Aristocrats
Fanii Game of Thrones îl vor identifica imediat pe Grey Worm, pe numele său Jacob Anderson aka Raleigh Ritchie. Complicat, nu vă bateți capul cu asta, ci mai degrabă ascultați noul său single. Aristocrats. Deși piesa nu a fost chiar dragoste la prima ascultare, refrenul are un ritm destul de catchy. De îndată ce îi mai dai o șansă, începe să te prindă din ce în ce mai tare. Odată cu acest single, Raleigh a anunțat și cel de-al doilea album, Andy, ce se va lansa pe 26 iunie.
Am mai ascultat și mi-a plăcut: Bloodsport ’15 și The Greatest
Hayley Williams – Pure Love
Remember Paramore? După ce o bună perioadă din adolescență le-am ascultat piesele, acum câțiva ani am cam pierdut legătura cu ei. Dar iată că recuperez acum, odată cu albumul de debut al lui Hayley Williams, solista trupei menționate anterior. Albumul Petals for Armor este unul scris într-o perioadă deloc ușoară pentru Hayley, în care a încercat să-și țină-n frâu depresia și anxietatea.
Dacă nu îi recunoșteam numele, aș fi zis că Hayley nu ar fi putut cânta niciodată în Paramore, pentru că stilul cu care mă obișnuisem nu este deloc cel de pe acest album de debut, care btw, este împărțit în trei părți. 15 piese cu 15 stări diferite. Pure Love este prima melodie din cea de-a treia parte și începe cu acest frumos vers: The opposite of Love is Fear. Cum să nu-ți placă?
Vă las să ascultați întregul album aici.
Joe Goddard & Hayden Thorpe – Unknown Song
Joe Goddard, precum Hayley Williams (Paramore), Mr. Jukes (Bombay Bicycle Club) sau Orlando Weeks (The Maccabees) este unul dintre soliștii care au optat și pentru un proiect solo pe lângă cel cu trupa. Dacă vocea vi se pare cunoscută, dar nu ați identificat-o încă, vă scutesc de o căutare pe Google și vă spun că Joe Goddard este solistul de la Hot Chip, trupă pe care am descoperit-o undeva prin 2013 și pe care o ascult mereu cu plăcere.
În Unknown Song recunoaștem stilul specific Hot Chip și, spre deosebire de majoritatea pieselor din această săptămâna, asta este dansabilă. La următoarea petrecere va fi cu siguranță-n playlistul meu. Și sper că și-n al vostru.
Henry Green (feat. Andreya Triana) – Tide
Să fie deja mai bine de doi ani de când mi l-a scos în cale Spotify-ul pe Henry Green (25 ani, din Bristol, UK). Și bine a făcut. Mi-a plăcut de la început timbrul său vocal, poate ușor prea mellow pentru ascultători, dar special. Și asta m-a convins să-l urmăresc și să-i aprofundez stilul. În acest featuring cu Andreya Triana e un echilibru între timbrul delicat al lui Henry și cel jazzy al Andreyaei. Foarte dreamy instrumentalul și starea pe care ți-o oferă întreaga piesă.
Am mai ascultat și mi-a plăcut: Another Light și Fabric (lansat acum 3 săptămâni)
Jacob Banks – Like You’ll Never See Me Again
Prima piesă pe care am ascultat-o de la Jacob Banks (28 de ani, născut în Nigeria și mutat în UK la vârsta de 13 ani) a fost o baladă minunată, Slow Up. Motivul pentru care mi-a plăcut atât de mult este nu pentru tristețea poveștii ce stă dincolo de piesă, ci pentru timbrul lui Jacob (de bariton, ca să fim specifici), timbru pe care nu-l poți ignora orice ai face.
Continuă în același stil și cu Like You’ll Never See Me Again, piesă care nu îi aparține, ci este un cover după piesa Aliciei Keys cu același nume, apărută în 2007. Nu vreau să spun că este unul dintre cazurile în care coverul este mai bun decât originalul, dar vreme de 4 minute mi-a trecut prin toți porii și m-a făcut să retrăiesc momente dramatice love-related și nu numai. Zic că merită măcar un play, dacă nu și mai multe.
Nu uita că muzica ce-mi place o poți asculta de luni până duminică pe Urban Sunsets Radio. De la 17-19. Feel free to send some feedback.
