Tu când te-ai îndrăgostit ultima oară?

Astăzi, ieri sau mâine. Te îndrăgostești câte puțin în fiecare zi. Te îndrăgostești așa cum un copil se îndrăgostește de jucăriile lui, astăzi de una, mâine de cealaltă. Și nu, nu e niciodată rău, e frumos.

Te îndrăgostești de băiatul care îți ține ușa la lift, de fetele pe care le vezi citind Murakami, de cel/cea care îți zâmbește stingher/ă atunci când se întâmplă să vrea să se așeze pe același scaun pe care-ți dorești și tu să te așezi, de bătrânul cu ochii albaștri care-ți spune o poveste, de o carte, de un film, de mâinile care se mângâie timide în fața ta, neștiind despre ce să-ți vorbească. De ochii pe care nu-i vezi niciodată privind spre tine, de un apus în doi, privit de deasupra orașului.

Te îndrăgostești de o îmbrățișare venită din senin, de o melodie pe care ai ascultat-o alături de el pe bancheta din spate a mașinii, de o bucățică de ciocolată pe care o împarte un coleg de serviciu cu tine, de un desen uitat pe o bucată de trotuar, de o excursie alături de niște oameni pe care nu i-ai mai cunoscut până atunci, de un loc frumos pe care nu l-ai mai văzut niciodată, sau din contra, l-ai mai văzut de atâtea ori, dar mereu ți se pare că e prima oară când îl vezi, de un dans.

De locuri, de oameni, de lucrurile simple. De scrisori uitate între filele unor cărți pe care nu le-ai mai deschis de ani. De bilețele strânse-n palmă, cu răspunsuri și întrebări puerile, de copilul care îți spune fericit că a descoperit cum se formează cuvântul night, de supa de linte, de entuziasmul cu care-ți mulțumește băiatul creț pentru că i-ai oferit o ciocolată, de o fotografie pe care ai zărit-o întâmplător, de privirea de sub ochelari, de paharul de vin băut la înălțime, de o melodie.

Eu astăzi m-am reîndrăgostit de citatul ăsta:

”Sunt nopți, de exemplu, când mă trezesc la trei dimineața cu un gust amar în gură și cu senzatia de vid în piept. Gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră. Dar senzația de gol din piept e ceva greu. Să te simți golit și să nu înțelegi nimic, e grav. Să îți dai seama că pieptul tău este gol, că inima ta nu mai e la locul ei, că inima ta nu mai e cu tine, că inima ta a fugit de acasă..e grav. Să aprinzi lumina și să îți observi inima târându-se ca un crab pe pământ, îndreptându-se către fereastră, cățărându-se pe draperie, și încercând să evadeze pe fereastra deschisă.. vă jur, doamnă, toate aceasta mă rănesc… Din fericire, inimile nu aleargă prea repede și le putem prinde în casa scărilor sau în fața imobilului. ”

(Scrisori de dragoste către o prințesă chineză, Matei Vișniec)

Tu te-ai îndrăgostit astăzi?

Comentezi?

comments

6 Comments

  1. val January 17, 2014
  2. Maia January 24, 2014
    • Andra January 24, 2014
  3. Maia January 24, 2014
  4. Simona January 24, 2014
    • Andra January 25, 2014

Add Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.