Tu când te-ai îndrăgostit ultima oară?

Astăzi, ieri sau mâine. Te îndrăgostești câte puțin în fiecare zi. Te îndrăgostești așa cum un copil se îndrăgostește de jucăriile lui, astăzi de una, mâine de cealaltă. Și nu, nu e niciodată rău, e frumos.

Te îndrăgostești de băiatul care îți ține ușa la lift, de fetele pe care le vezi citind Murakami, de cel/cea care îți zâmbește stingher/ă atunci când se întâmplă să vrea să se așeze pe același scaun pe care-ți dorești și tu să te așezi, de bătrânul cu ochii albaștri care-ți spune o poveste, de o carte, de un film, de mâinile care se mângâie timide în fața ta, neștiind despre ce să-ți vorbească. De ochii pe care nu-i vezi niciodată privind spre tine, de un apus în doi, privit de deasupra orașului.

Te îndrăgostești de o îmbrățișare venită din senin, de o melodie pe care ai ascultat-o alături de el pe bancheta din spate a mașinii, de o bucățică de ciocolată pe care o împarte un coleg de serviciu cu tine, de un desen uitat pe o bucată de trotuar, de o excursie alături de niște oameni pe care nu i-ai mai cunoscut până atunci, de un loc frumos pe care nu l-ai mai văzut niciodată, sau din contra, l-ai mai văzut de atâtea ori, dar mereu ți se pare că e prima oară când îl vezi, de un dans.

De locuri, de oameni, de lucrurile simple. De scrisori uitate între filele unor cărți pe care nu le-ai mai deschis de ani. De bilețele strânse-n palmă, cu răspunsuri și întrebări puerile, de copilul care îți spune fericit că a descoperit cum se formează cuvântul night, de supa de linte, de entuziasmul cu care-ți mulțumește băiatul creț pentru că i-ai oferit o ciocolată, de o fotografie pe care ai zărit-o întâmplător, de privirea de sub ochelari, de paharul de vin băut la înălțime, de o melodie.

Eu astăzi m-am reîndrăgostit de citatul ăsta:

”Sunt nopți, de exemplu, când mă trezesc la trei dimineața cu un gust amar în gură și cu senzatia de vid în piept. Gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră. Dar senzația de gol din piept e ceva greu. Să te simți golit și să nu înțelegi nimic, e grav. Să îți dai seama că pieptul tău este gol, că inima ta nu mai e la locul ei, că inima ta nu mai e cu tine, că inima ta a fugit de acasă..e grav. Să aprinzi lumina și să îți observi inima târându-se ca un crab pe pământ, îndreptându-se către fereastră, cățărându-se pe draperie, și încercând să evadeze pe fereastra deschisă.. vă jur, doamnă, toate aceasta mă rănesc… Din fericire, inimile nu aleargă prea repede și le putem prinde în casa scărilor sau în fața imobilului. ”

(Scrisori de dragoste către o prințesă chineză, Matei Vișniec)

Tu te-ai îndrăgostit astăzi?

Comentezi?

comments

Related Post

6 Replies to “Tu când te-ai îndrăgostit ultima oară?”

  1. @Val: de chiar orice fata care citeste Murakami?

    @Andra: Nu-mi place cum ai formulat intrebarea, indragostirea n-are niciodata legatura cu ultima oara.

  2. Indragostirea are legatura cu prima oara, cu a doua oara, a treia oara, a patra oara si cu uitarea ta timpurie, cand nu mai tii minte a cata oara de indragostesti, dar te bucuri si simti teama aia ca ar putea fi ultima oara, dar nu e niciodata ultima oara si te apuci iar sa numeri, prima oara, a doua oara si uite asa, ajungi sa numeri obsesiv tot ce se intampla in jurul tau: eu numar cafelele din carti, ma indragostesc de ele tot timpul.

    Am o foame in degete cand vine vorba de cafea si carti. Si as vrea sa scriu si eu despre toate cafelele pe care mi le imaginez, dar apoi ma gandesc ca poate n-ar trebuie sa mi le imaginez, ci sa le traiesc alaturi de prietenul care vorbeste despre ultima indragostire pe blogul lui si care incearca sa ajunga mereu la aur pe o alta ruta, alaturi de prietenul care bea bere cu lamaie si aparent la el in cap are sange albastru, dar el nu stie ca pentru prietenii lui chiar are, dar nu i-o spune nimeni ca sa nu i se urce la cap, alaturi de prietenul care simte frigul canadian, iubirea canadiana si iubirea romaneasca oriunde ar fi pentru ca sufletele sunt incapatoare, alaturi de prietenul cu care te joci si te superi de-ti vine sa versi cafeaua pe el, dar nu o faci, supararea fuge, cafeaua o bei si apoi, te gandesti la mereu si mereu alte cafele.

    Din cand in cand, mai trisez, dar nu in jocuri, ci cu cafelele pe care nu le beau, dar mi le imaginez si se nimereste sa mai si scriu despre ele, dar rar, foarte rar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.