Unde te duci tu, inimă?

”Sunt nopți, de exemplu, când mă trezesc la trei dimineața cu un gust amar în gură și cu senzația de vid în piept. Gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră. Dar senzația de gol din piept e ceva greu. Să te simți golit și să nu înțelegi nimic, e grav. Să îți dai seama că pieptul tău este gol, că inima ta nu mai e la locul ei, că inima ta nu mai e cu tine, că inima ta a fugit de acasă..e grav. Să aprinzi lumina şi să îţi observi inima tărându-se ca un crab pe pământ, îndreptându-se către fereastră, căţărându-se pe draperie, şi încercând să evadeze pe fereastra deschisă.. vă jur, doamnă, toate aceasta mă rănesc… Din fericire, inimile nu aleargă prea repede şi le putem prinde în casa scărilor sau în faţa imobilului. ”
(Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză, Matei Vişniec)

Comentezi?

comments

Add Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.