Cred că aveam vreo 13-14 ani când am văzut prima oară videoclipul The Scientist al celor de la Coldplay. Mi-a plăcut atât de mult, că apoi am început să-i ascult aproape în fiecare zi.
Apoi, pe la 16-17 ani, când deja ajunsesem fană Coldplay, îmi puneam bandă adezivă pe două dintre degete, pentru că “așa avea și Chris Martin.”
Nu aveam foarte multă minte, nici acum nu am, dar știu clar că Coldplay este și va rămâne trupa cu care am crescut. Pentru că reușesc să mă mai emoționeze și acum, după 10 ani.
Pentru că versurile lor le voi asocia mereu cu trăirile mele.
Pentru că sunt englezi.
Pentru că fac mereu concerte minunate (pe care din păcate, eu le-am văzut momentan doar pe youtube. Dar las’ că mă fac eu mare!).
Pentru că fiecare dintre noi s-a trezit la un moment dat fredonând:
Pentru că oricât de cheesy sunt, trebuie să-ți placă cel puțin o piesă de-a lor.
Iar dacă nu, sigur o iubești pe Gywneth Paltrow, pe care eu întotdeauna am urât-o, tocmai pe motiv că era soția cântărețului meu preferat. (mi-a mai trecut între timp)
Astăzi, Chris Martin împlinește 37 de ani, și încă e cântărețul meu preferat. Și chiar dacă ultima lor piesă sună puțin a Bon Iver, mie-mi place și Bon Iver, așa că, nu mă deranjează stilul abordat. Așadar, la mulți ani, Chris Martin! Iar dacă nu vii prin România, nu-i nimic, o să vin eu să te văd cât mai curând!
Vă las cu piesa mea preferată.
