Nu e niciodată prea târziu pentru aprecieri și susțineri, nu? Pentru că, deși timpul trece, muzica rămâne.
După ce am fost la concertele lor, după ce le-am tocit muzica acasă în căști, e momentul să le și dau mai departe celor care vor să le audă. Nu este un top, ci doar o listă de piese ale unor trupe românești pe care le-am ascultat cu mare plăcere anul trecut. Și pe care continui să le ascult cu la fel de mare interes și acum, în 2020.
Iglu – Stasis II (Să Cadă Perle)
Piesa românească pe care am ascultat-o cel mai mult anul trecut a fost această bijuterie (wink, wink) pe care mi-a oferit-o spre descoperire o prietenă. Se-ntâmpla să stăm de vorbă pe balconul ei, chiar aproape de momentul în care apunea soarele, dacă țin bine minte. Apoi am mers acasă și am ascultat-o și am împărtășit-o și cu alții. Și parol că va rămâne una dintre cele mai triste, dar deosebit de frumoase piese românești pe care-mi doresc să le ascult la nesfârșit.
Și sper să vină curând și momentul în care o voi auzi live. Ca să fie sentimentul complet.
(parte din Alternativ Quartet)
Om la Lună – Valurile
Pe Doru Pușcașu, solistul de la Om la Lună, l-am ascultat pentru prima oară acum mai bine de 12-13 ani. Pe atunci era solistul altei trupe a cărei fană eram, Oliver. Între timp, Om(ului) la Lună i s-au alăturat alți trei băieți (Cătălin, Adrian și Dragoș) care au întregit foarte bine trupa și i-au adus un vibe mai puternic unei voci atât de frumoase și sensibile precum cea a lui Doru. Valurile este doar una dintre melodiile care m-au cuprins cu ambele brațe anul trecut și nu m-au mai lăsat să plec.
Așteptăm cât mai curând și albumul. Fingers crossed.
Dor Mărunt – Pierdem amândoi
După o pauză de aproximativ doi ani Dor Mărunt s-au întors în luna noiembrie cu un prim single de pe ce (sperăm noi) va să fie și un viitor album. Am avut ocazia să ascult Pierdem amândoi cu ceva timp înainte de lansarea ei, așa că atunci când a fost împărtășită cu publicul larg știam deja toate versurile de pe rost.
Este greu ca piesa nu-ți amintească de măcar una dintre iubirile alea în care te-ai aruncat în gol și ai rămas captiv, cum bine zic versurile. Și cum nu e un secret că I’m a sucker for romantic songs, jocul ăsta muzical în doi mi-a rămas întipărit în minte în special cu două versuri: Nu știu ce frămânți în minte și Da, știu ce frămânți în mine. O incertitudine și o certitudine, cam cum e-n viață.
Musai de văzut și videoclipul în care dansează atât de frumos Alexandra Bălășoiu și Denis Bolborea pe un acoperiș din centrul Bucureștiului.
Second Wave – Heavy Heart
Uneori am senzația ca piesele preferate mi le aleg și după numele lor. Deși fiecare single de pe primul EP al celor de la Second Wave, Every Quiet Ocean, ar putea trece drept preferatul meu, am ales să rămân la Heavy Heart, care în traducere exprimă sentimentul de nefericire pe care-l poate trăi cineva.
Indiferent dacă asculți piesa asta acasă sau live, într-un concert, primul instinct este de a face headbang și de a bate din picior. Chiar dacă versurile, dar și vocea care însoțește instrumentalul te-ar putea conduce în direcția opusă pentru că efectul lor e mai degrabă unul pașnic și deloc heavy (sau cel puțin nu până spre finalul piesei). Una peste alta, cum să exprimi mai bine starea de nefericire dacă nu astfel? Sper ca albumul care era în plan să apară cât mai repede ca să îi mai oferim inimii noastre alte stări prin care să treacă.
Andrew Marica – I just wanna go
Pe Andrei Marica l-am cunoscut pe vremea când era în Ιδέα, undeva prin 2013. A aterizat apoi în Eyedrops, unde îl puteți auzi acum la chitară, dar și la voce din când în când. Atunci când nu compune muzică alături de Paul Manolescu (Eyedrops), o face pentru el și pentru urechile noastre. Din păcate, destul de rar, dar suficient de bine încât să nu te poți supăra pe el.
I just wanna go este piesa căreia i-aș da play: a) ca să închid ochii, acasă fiind, și să-mi imaginez că sunt într-o mașină, pe scaunul din dreapta, cât mai departe de oraș, b) oricând m-aș porni la drum și aș vrea ca peisajul care mă-nconjoară să primească și un soundtrack. E o călătorie frumoasă a unui om și a chitarei sale la care sunteți invitați să luați parte.
byron – Cântec de leagăn
Deși am avut ocazia să ascult albumul înainte de lansarea lui oficială și m-am bucurat de el în preajma trupei, încă îmi pare rău, chiar și șase luni mai târziu, că am ratat acea minunată lansare de album de la Arenele Romane pe care toată lumea a lăudat-o.
Și pe bună dreptate. Ultimul album semnat byron, Nouă, nu e doar muzică, e mai mult de atât. E un fel de istorie pusă-n versuri, mai ales că este primul album semnat byron compus direct în limba română. Lovește cu putere acolo unde nu te aștepți. Și știu bine cât de mult pot să lovească versurile acestei trupe, mi-a demonstrat-o nu doar albumul în sine, ci mai degrabă istoria mea de ascultat și mers la concertele byron (au trecut mai bine de 11 ani de la primul concert, care mă bucur că a fost în Lăptărie).
Cântec de leagăn este ultima piesă de pe album și îl încheie așa cum se cuvine. Nu este acel cântec de leagăn pe care ni-l dorim să-l auzim copii fiind, ci este cel cu care, din păcate, sunt nevoiți adulții să meargă la culcare. Dormi fără grijă, popor nebun.
To the South, Bluebird – Braille
Muzică de dormitor, cum spune chiar solistul, Sorin Pop. Muzica pe care o asculți acasă, în intimitate și pe care, dacă pot să fac completări, mai și plângi din când în când. Braille este una dintre acele piese căreia nu vei simți nevoia să îi pui pauză vreme de 9:56 minute, pentru că reușește să te treacă prin toate stările pe care nu vrei să le scoți de obicei la suprafață, pentru că te temi că ești prea vulnerabil.
Vă recomand tot albumul Soft Tissues. Cum bine îi spune titlul – cu un pachet de soft tissues aproape.
Urmează curând și partea a II-a. Enjoy!
Main Photo by Năluca (byron, Arenele Romane 2019)
